In cadrul sistemului penitenciar din Romania comunista, inchisoarea din Sighet a avut un loc aparte, aici fiind intemnitata cea mai mare parte a elitei politice romanesti interbelice. Conditiile inumane, adaugate varstei inaintate a detinutilor si starii de sanatate precare, au contribuit la rata ridicata a mortalitatii din penitenciar, care a ajuns, in intervalul 1950-1955, sa fie de peste 25% din numarul total al detinutilor.
In cursul anului 1955, pe fondul tentativelor noii conduceri de la Moscova, in frunte cu Nikita Hrusciov, de a destinde relatiile cu Occidentul, s-au adoptat, in tarile lagarului socialist, masuri ce vizau imbunatatirea situatiei detinutilor politici, dupa modelul celor adoptate in URSS, inca din aprilie 1953. A fost introdus un nou regulament privind regimul penitenciar. Au fost gratiate ori s-au redus pedepsele unui important numar de detinuti politici. La inchisoarea din Sighet au fost trimise mai multe comisii de ancheta pentru a verifica “respectarea legalitatii populare” in cadrul penitenciarului. Ancheta a avut ca punct de plecare mai multe rapoarte trimise superiorilor sai de Alexandru Satmari, ofiterul informativ al penitenciarului, in care prezenta unele ilegalitati din activitatea directorului inchisorii, Vasile Ciolpan.
O parte dintre documentele rezultate in urma acestor anchete s-au pastrat in dosarul de cadre al fostului comandant al penitenciarului din acea vreme, Vasile Ciolpan, dosar aflat in arhiva Administratiei Nationale a Penitenciarelor de la Jilava. Aceste documente contin informatii relevante privitoare la decesele din penitenciar, la modul in care acestea erau raportate forurilor superioare, precum si la locurile de ingropare.
Declaratia lui Vasile Ciolpan evidentiaza foarte limpede faptul ca la Sighet s-a actionat in baza unor ordine precise, din pacate pentru el, verbale, venite de la conducerea Ministerului de Interne. Ridicat de partid si educat in spirit revolutionar, fara prea multa pregatire, dupa cum preciza intr-o declaratie din 4 iunie 1955, Vasile Ciolpan a incercat sa indeplineasca ordinele primite “in cel mai mare secret si cu cea mai mare vigilenta”. Nu putea sa banuiasca ca, in cadrul regimurilor comuniste, asa cum remarca Piotr Wierzbiski, partidul sau oricare institutie a statului sunt intotdeauna infailibile, iar cand este nevoie de vinovati se gasesc imediat, prin “trecerea raspunderii pentru greselile vinovatilor numarul 1, 3, 5, 10 asupra vinovatilor cu numarul 2, 6, 20”. A fost si cazul lui Vasile Ciolpan, gasit vinovat pentru o serie de ilegalitati petrecute in penitenciarul din Sighet in intervalul 1950-1955.
Documentele anchetelor din anul 1955 lamuresc si problema sinuciderilor din penitenciar (au fost trei cazuri de sinucidere prin strangulare: Alexandru Lapedatu, Radu Rosculet si Constantin Tataranu), punand astfel capat diverselor zvonuri referitoare la presupuse cazuri de sinucidere, intre care cea a istoricului Gheorghe I. Bratianu este cea mai cunoscuta.
Potrivit declaratiei fostului comandant, scrisa in luna iunie 1955 – afirmatiile sale au fost verificate prin numeroase declaratii luate de la alti angajati ai penitenciarului -, trupurile detinutilor decedati au fost transportate in timpul noptii cu o caruta, initial in cimitirul orasului, iar din anul 1952 in Cimitirul Saracilor, situat la marginea Sighetului, si aruncate in gropi ramase, pana azi, necunoscute. In cazul mortii unui detinut din penitenciar, comandantul intocmea un simplu proces-verbal in dublu exemplar, fara stampila si numar de inregistrare, in care erau trecute numele si prenumele detinutului, data si cauza decesului. Aceste procese-verbale erau semnate de comandant, de medicul penitenciarului sau, in absenta acestuia, de oficiantul sanitar, iar in cateva cazuri de ofiterul informativ al inchisorii. Pana in primavara anului 1954, moartea unui detinut de la Sighet era raportata la Bucuresti, telefonic, doar de ofiterul informativ al inchisorii. In paralel cu informarea telefonica a ofiterului informativ, de la inceputul lunii martie 1954, comandantul penitenciarului a inceput sa raporteze, in scris, directorului general al Directiei Penitenciare Lagare si Colonii moartea fiecarui detinut, insa fara a declara decesele la Sfatul Popular, in vederea intocmirii actelor de moarte.
Incepand din primavara anului 1955, in urma anchetelor din penitenciar, Vasile Ciolpan a anuntat decesele din penitenciar la Sfatul Popular din localitate. Astfel se explica existenta a trei acte de moarte a unor fosti demnitari (Ion Sandu, Constantin Simian si Grigore Dimitrescu), decedati in intervalul mai-iunie 1955, in registrul obisnuit al mortilor din anul 1955 al Starii Civile din Sighet. In cazul celorlalti detinuti politici, morti in penitenciarul din Sighet in intervalul mai 1950-februarie 1955, actele de moarte au fost intocmite retroactiv, in vara anului 1957, in urma presiunilor venite din partea familiilor celor disparuti, si se gasesc intr-un registru special al Starii Civile din Sighet.
Documentele, din care publicam aici fragmente, fac parte din volumul I, Anexa la Raportul Comisiei Prezidentiale privind Analiza Dictaturii Comuniste, pregatit pentru tipar de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu si Armand Gosu.
Robert Fürtös, muzeograf la Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighetul Marmatiei
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
DIRECTIA PENITENCIARE, LAGARE SI COLONII
LOCTIITORULUI MINISTRULUI AFACERILOR INTERNE
GENERAL MAIOR ADI LADISLAU
NOTA RAPORT
Nr. 010.687 din 11.05.55
Raporteaza: primul loctiitor sef Directie
– lt. col. Badica Ilie –
Conform unor ordine anterioare Regulamentului privitor la primirea, detinerea, paza si regimul detinutilor in penitenciare, decesurile detinutilor ce aveau loc in penitenciarele Sighet Principal si R. Sarat nu erau anuntate Sfaturile Populare respective, astfel ca pentru acesti detinuti nu s-au intocmit certificate de deces ci numai procese verbale de constatarea decesului, care erau incheiate de comandantul si medicul penitenciarului.
In aceasta situatie avem 48 [scris de mana] cazuri, ale caror procese verbale de constatare a decesurilor le am asupra mea [scris de mana].
Pentru intrarea in legalitate este necesar sa se intocmeasca de catre sfaturile populare respective certificatele de deces.
In acest scop s-a luat legatura cu Directia Evidentei Populatiei – Lt. Col. Ionescu – care a precizat ca problema nu poate fi solutionata decat in baza unui ordin al ministrului Afacerilor Interne, prin care sa se dispuna intocmirea certificatelor de deces respective. Este necesar acest ordin deoarece in speta este vorba de o situatie speciala care depaseste instructiunile in vigoare ale Directiei Evidentei Populatiei in materie de acte de stare civila. […]
PRIM. LOCT. SEF DIRECTIE
lt. colonel Badica Ilie
MAI
PENITENCIARUL PRINCIPAL SIGHET
18 Mai 1955
CATRE
DIRECTIA PENITENCIARE, LAGARE SI COLONII
Tov. lt. col. SLOBODA ION
BUCURESTI
– Raportez ca: intrucat Penitenciarul Principal Sighet a fost un Penitenciar oarecum cu specific aparte si nu s-a incadrat in legile ce sunt in vigoare, ci el s-a incadrat in politica Partidului nostru.
– Constituind un secret de Stat si de cea mai mare importanta, fiind date ordine si directive verbale si nu scrise referitor la decesele Detinutilor. Adica cand un detinut va deceda el sa fie dus la groapa si inmormantat fara niciun fel de forme legale, si in mod secret, fara ca sa stie cineva ca in Penitenciarul Sighet Principal se intampla asemenea cazuri.
Noi am cautat ca toate aceste ordine date verbale de catre conducerea MAI si de catre conducerea Dir. Penitenciare. Astfel, inca din luna Mai 1950, am indeplinit cu cel mai mare secret si cu cea mai mare vigilenta ca detinutii care decedeaza nu se stia cum il chema si cine a fost sau unde s-a inmormantat doar singura conducere din Dir. Penitenciare si bir. Operativ din Directia Penitenciare cunosteau acest lucru.
Sa (sic!) lucrat in felul acesta din anul 1950 luna Mai si pana in anul 1955 luna Martie cand, am primit ordin ca sa intocmesc actele de deces detinutilor care vor deceda. Acest ordin lam (sic!) primit in urma unui raport facut de noi cu Nr. 00328/1955.
Desi noi consideram ca am indeplinit o sarcina mareata si grea data de Partid si de poporul muncitor si credem ca am reusit in mare masura sa pastram acest secret.
Cu toate acestea incepand cu anul 1955 ni s-a cerut dela unele tribunale militare si chiar institutii religioase ca sa le trimitem actele de deces ceace noi nu suntem in posesia lor.
Fata de cele de mai sus, raportez ca: Sunt foarte ingrijorat si cu o frica permanenta intrucat tot ceace s-a facut, este in afara legii.
Deacea va rugam pentru a interveni locului in drept de a se da indrumari si dispozitii pentru a se putea obtine actele ale celor 50 de detinuti decedati in perioada mai sus aratata.
Aceasta daca nu se poate sa se ia masuri pentru ca eu personal sa nu fiu tras la raspundere pentru cele aratate mai sus.
Spun acest lucru, fiindca patria noastra pe masura ce trece timpul ia (sic!) se intareste si se trece tot mai mult la respectarea legalitatii populare. Nu as vrea ca fiind un comunist care am dus la indeplinire o sarcina data sa cad victima nerespectarii legilor patriei noastre.
Binevoiti a dispune si a ne da ordin cat mai curand posibil.
COMANDANTUL PENITENCIARULUI,
Ciolpan Vasile
lt. maj.
Declaratie
Subsemnatul lt. maj. Cioplan D. Vasile, comandant al Penitenciarului Sighet Principal, dau urmatoarea declaratie.
In anul 1950, la 1 mai, am fost numit director al Penitenciarului Sighet Principal, plecand din Bucuresti cu un numar de 17 militieni, venind la Sighet am gasit aici pe fostul Inspector si mai tarziu Maior Dumitrescu, care in prezent este pensionar, am stat cateva zile si pe data de 5-6 Mai 1950 a inceput sa soseasca dube cu detinuti. Odata cu detinuti[i] a venit si fostu[l] ministru Jianu Marin, impreuna cu fostu[l] colonel Baciu Ion, care a stat vreo 2 zile aici in localitate, insasi (sic!) fostul ministru a repartizat detinuti[i] pe camere, la una din dube a venit un detinut deja mort si unu[l] nebun, pe cel mort a dat ordin ca sa viie caruta de la spital si a fost dus la spital pentru a fi ingropat si a spus ca sa se faca un proces verbal de constatare a morti[i] si sa semneze 2 medici, dar sa se pastreze secretu[l]. Intreband ca pe viitor cum sa procedez, misa (sic!) spus ca tot la fel sa se faca proces-verbal si sa semneze 2 medici, dar sa se pastreze secretul[.] A mai spus ca inpreuna cu comandantu[l] Securitati[i] din oras sa cautam un loc pentru ai (sic!) putea inmormanta, dar in timpul nopti[i] si sa nu anuntam moartea lor.
Fostu[l] Colonel Baciu a fost de fata cand sa (sic!) hotarat de felu[l] cum va trebui in viitor sa se procedeze cu cei morti si in felu[l] acesta am stabilit locul, cu fostu[l] capitan de Securitate si comandant al Securitati[i] judetene din Sighet, Muresan Alexandru, unde am stabilit unde trebuie sa fie inmormantati[.] In anul 1950-51 si 52, pana intrun (sic!) timp in cimitiru[l], datorita faptului ca la or[i]ce ora din noapte mai circula[u] oameni am intervenit din nou pe langa comandantu[l] securitati[i] din oras pentru a stabili un nou loc mai ascuns si dupa cateva zile de la interventia mea, am fost chemat de capitanu[l] Stern, in prezent Maior la Reg. Baia Mare si mia (sic!) indicat locul unde trebuie sa-i transport pe cei morti, adica in cimitiru[l] spitalului, care este in afara de oras.
Nu misa (sic!) cerut sa raportez nici macar cand mo[a]re cate unul, ci prin Serviciul Operativ se raporta telefonic, intre 1950-51 a fost slt. Manea Petru, in prezent lt. maj. la Baia Sprie, intre 1952-53 a fost lt. Bertea Vasile si slt. Timp Gheorghe, iar din 1953 sau de la inceputu[l] lui 54 a fost tot timpu[l] lt. maj. Satmari Alex[andru], care este si in prezent la bir. operativ, care a raportat or[i]ce deces care sa (sic!) petrecut.
Faptu[l] ca noi nam (sic!) facut nici un act de deces, ci numai proces-verbal este ca asa nisa (sic!) dat ordine verbale de catre fostu[l] ministru Jianu si de fostu[l] colonel Baciu Ion, constituind pentru noi o sarcina de partid si de stat si mai mul[t] un secret de stat.
Acest lucru a fost cunoscut de conducerea Directie[i] generale fiind ca fostu[l] colonel Baciu a mai fost pela unitatea noastra si isa (sic!) raportat cum se procedeaza cu cei morti, la fel isa (sic!) raportat si la Bucuresti ori de cate ori am fost chemat, bun intales si verbal si nu mia (sic!) dat alte instructiuni de felul cum trebuie sa procedez cu cei morti, la fel prin anul 1951-52 a fost tov. lt. colonel Sloboda Ion inpreuna cu maiorul Rosianu, care era seful serviciului operativ si lisa (sic!) raportat cum se procedeaza cu cei ce mor, dar nici dumnealor nu sa (sic!) sesizat[.] Deasemeni, Tov. lt. colonel Soltut[iu] din Minister, printre altele iam (sic!) raporta[t] ca mia (sic!) murit un detinut si ca il duc noaptea pentru ca sa nu stie nimeni, nici d-lui nu s-a sesizat de acest lucru, daca conducerea de sus nu nea (sic!) dat alte ordine si noi la randu[l] nostru nu neam (sic!) sesizat stiind ca este lege ordinu[l] dat si ca el trebuie executat intogmai (sic!).
Cu toate acestea, noi, cu initiativa noastra, incepand cu anul 1954 am inceput sa raportam in scris direct colonelului Baciu si mai tarziu lui tov. Lt. colonel Badica Ilie decesul unui detinut, lucru cel (sic!) facem si in prezent lui fostu[l] Colonel Baciu am inaintat un tabel cu toti detinuti[i] decedat[i] pana in luna martie 1954. Iar in anul 1955 cand a venit comisia de anchetatori in frunte cu tov. capitan Tarnaveanu misa (sic!) aratat ca acest lucru este ilegal. In urma acestui fapt am facut raport si am cerut lamuriri de felu[l] cum trebuie sa fac cel putin in viitor. Dupa raport am primit ordin ca trebuie sa facem acte de deces la Sfatul Popular al orasului, acest ordin dat bun si pus in practica cu primu[l] caz care lam (sic!) avut si in viitor il vom respecta.
Pentru noi daca ar fi fost ordinu[l] ca sa le facem acte de deces nar (sic!) fi constituit niciodata o greutate ci, din contra, o usurinta prin faptu[l] ca nar (sic!) fi trebuit sa facem groapa noaptea si nici nu lam (sic!) fi inmormantat noaptea, ci am fi lucrat ziua si fara leaca de teama din partea nimanui, dar fiind dat ordin ca este secret si ca noi trebuie sa aplicam dictatura proletariatului asa cum nea (sic!) invatat partidu[l], noi am aplicat acest lucru cu cel mai mare secret si mai ales cand am cunoscut ca cine sunt detinuti[i] nas (sic!) fi spus un cuvant nimanui, mai bine sa se fi intamplat or[i]ce decat sa arat cuiva ce se petrece la noi.
Se poate ca noi am gresit si nu neam (sic!) or[i]entat mai din timp de acest lucru, dar mai interesant este faptu[l] ca togmai tov. din conducere nu sa (sic!) or[i]entat mai din timp pentru ane (sic!) da un ordin care sa spuna ca nu mai este valabil ordinu[l] vechi dat de Jianu si de Baciu, iar in prezent daca sa (sic!) mai luat unele masuri sa (sic!) luat numai dupa conferinta ce sa (sic!) tinut la Vacaresti, unde Tov. Ministru a dat ordinu[l] 405 referitor la legalitatea populara.
Referitor la detinuti[i] Radu Rosculet si Lepadatu Alexandru care sa (sic!) strangulat, na (sic!) fost o intentie de a ascunde, fiind ca verbal am raportat lui fostu[l] colonel Baciu, insa greseala a fost ca nu sa (sic!) trecut in procesul verbal cauza decesulu[i], dar colonelu[l] Baciu fiindca isa (sic!) raportat a stiut ca avem 3 detinuti care sau (sic!) strangulat.
Mentionez ca am fost ridicat de partid si educat in spirit revolutionar fara multa pregatire, am fost mandru de sarcina pe care ni sa (sic!) incredintat guvernu[l] si partidu[l], am cautat ca sa fac totul ca sa fie bine si sa indeplinesc sarcina data, dar poate ca nu mam (sic!) stiut or[i]enta in suficienta masura in anumite probleme, dar pot sa arat ca nici ajutat suficient nam (sic!) fost, mai ales in problema deceselor.
Sighet la 4.06. [1]955
lt. maj. [V. Ciolpan]
Proces-verbal, 6 iunie 1955
Astazi, 6 iunie 1955
La ordinul verbal al tov. loctiitor al ministrului Afacerilor Interne, general maior ADY LADISLAU, comisia formata din: Cpt. Simionescu C., Cpt. Dan Tailler, lt. maj. Stokker A., din DPLC impreuna cu lt. maj. Ionescu Virgil din cadrul Directiei VIII-a MAI, am cercetat in zilele de 3-6 iunie 1955, cazurile de calcarea legalitatii populare savarsite de lt. major Ciolpan Vasile, comandantul penitenciarului Sighet Principal, cu ocazia decesului a 50 de detinuti din acest penitenciar in intervalul 1950-1955. In urma cercetarilor efectuate am ajuns la urmatoarele concluzii:
1. In intervalul 9 mai 1950-6 februarie 1955 au decedat in penitenciarul Sighet Principal un numar de 47 detinuti (vezi anexa nr. 1), pe care comandantul penitenciarului i-a ingropat in diferite locuri, fara a indeplini formele legale cerute de legile RPR si prescriptiunile Regulamentului de Paza si Regim al penitenciarelor.
2. Tot in acest interval s-au sinucis, prin strangulare, 3 detinuti (vezi anexa nr. 2), care deasemenea au fost ingropati fara indeplinirea formelor legale cerute de legile RPR.
3. Pentru toti detinutii decedati si sinucisi, comandantul penitenciarului a intocmit cate un proces verbal in dublu exemplar in care se arata: numele si prenumele detinutului decedat, data decesului si cauzele care au dus la moartea detinutului.
Procesele verbale de decedare a detinutilor din intervalul 9 mai 1950-15 februarie 1952 sunt semnate de: comandantul penitenciarului, dr. Sever Roxin, medicul primar al spitalului, si dr. Lungu Iosif, medicul penitenciarului.
De la aceasta data si pana la 9 decembrie 1953, procesele verbale de decesele detinutilor sunt semnate de comandantul penitenciarului si dr. Lungu Iosif, medicul penitenciarului.
De la data de 10 decembrie 1953 si pana [la] 25 ianuarie 1954 procesele verbale de decesele detinutilor sunt semnate de comandantul penitenciarului si lt. major Suteu Alexandru, medicul penitenciarului.
De la data de 25 mai 1954 si pana la 19 iulie 1954, procesele verbale de deces sunt semnate de comandantul penitenciarului si oficiantul sanitar, plut. Rusneac Mihai.
De la data de 13 august 1954 si pana la 6 februarie 1955, procesele verbale de deces ale detinutilor sunt semnate de comandantul penitenciarului si dr. Lungu Iosif, medicul penitenciarului Sighet Raional.
Procesul verbal de deces al detinutilor Cristu Ioan si Suciu Ioan, decedati in iunie 1953, sunt semnate, pe langa comandant si oficiant sanitar si de lucratorul operativ, slt. Timp Gheorghe.
Procesele verbale nu au numar de inregistrare si nici stampila unitatii.
4. Din informatii a reiesit ca detinutul Lepadatu Alexandru, la data de 30 august 1950, s-a sinucis prin strangulare, iar la 7 februarie 1951, s-a sinucis tot prin strangulare, detinutul Radu Rosculet. In procesul verbal de deces al detinutului Radu Rosculet se arata ca a decedat din cauza paraliziei cardiace, arteroscleroza si dementa senila. Procesul verbal este semnat de comandantul penitenciarului lt. major Ciolpan Vasile si dr. Lungu Iosif, medicul penitenciarului.
Procesul verbal de decesul detinutului Radu Rosculet arata ca a decedat din cauza insuficientei circulatorii si sincopa cardiaca. Procesul verbal este semnat de comandantul penitenciarului, dr. Sever Roxin, medicul primar al spitalului si dr. Lungu Iosif, medicul penitenciarului.
Cauzele decesului acestor doi detinuti sunt trecute fals in procesele verbale, deoarece ei s-au sinucis prin strangulare, conform celor declarate de comandantul penitenciarului lt. maj. Ciolpan Vasile si plut. Rusneac Mihai, oficiant sanitar. Comandantul penitenciarului a declarat ca din superficialitate nu s-a trecut cauza adevarata a decesului acestor doi detinuti.
5. La intrebarea pusa de comisie de ce nu a respectat legalitatea populara si Regulamentul Interior de aplicare a regimului in penitenciar cu privire la decesul detinutilor lt. maj. Ciolpan Vasile a declarat urmatoarele: “Cand in mai 1950 am fost instalat ca si comandant al acestui penitenciar de fostul ministru adjunct Jianu Marin si colonel Baciu Ioan, directorul general al Directiei Penitenciarelor, mi-au ordonat verbal sa nu ma conduc dupa regulament, in ceea ce priveste decesul detinutilor, tinerea evidentei si aplicarea regimului. Mi s-a ordonat ca moartea detinutilor sa fie pastrata in cel mai deplin secret, inmormantarea sa se faca fara a sti nimeni locul unde au fost ingropati”.
Pana la data de 2 martie 1954, comandantul penitenciarului nu a raportat nici unui for superior decesele sau sinuciderile din randurile detinutilor.
Abia la 2 martie 1954, prin Raportul nr. 00175 adresat direct colonelului Baciu Ioan, director al penitenciarelor in acel timp, a raportat nominal detinutii decedati din 1950 si pana la acea data care au fost in numar de 41 decedati.
De la aceasta data comandantul a raportat Directiei Inchisori si Penitenciare, decesul fiecarui detinut, continuand insa a nu intocmi formele legale.
Abia cu venirea comisiei de la Dir. 8-a de la MAI pentru cei 3 detinuti care au decedat incepand cu data de 7 februarie 1955, s-au intocmit formele legale prevazute de legile RPR.
Detinutii decedati au fost inmormantati pana la jumatatea anului 1952, in cimitirul orasului, iar de la aceasta data detinutii decedati au fost inmormantati in cimitirul spitalului.
Locurile de ingropare au fost stabilite de comun acord cu comandantul raionului de securitate.
Pentru pastrarea secretului, ingroparea cadavrelor s-a efectuat numai noaptea si mormintele au fost mascate ca sa nu se mai poata identifica.
Comandantul declara ca la decesul si inmormantarea detinutilor a procedat asa cum sa (sic!) aratat mai sus, pentru a se pastra o deplina conspirativitate. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost realizat pe deplin, deoarece in cursul anului 1955, penitenciarul a primit doua adrese de la Capitlul romano-catolic Alba Iulia, prin care cere certificatul de deces a[l] detinutului Boga Aloisiu, indicand totodata si timpul aproximativ in care detinutul a decedat in penitenciar. O alta abatere de la pastrarea conspirativitatii o constituie si faptul ca comandantul a admis ca procesele verbale de inventariere a obiectelor detinutilor precum si unele procese verbale de deces ale detinutilor sa fie scrise de catre fostul contabil Borha si Groza.
Comandantul declara ca lucratorul operativ anunta Serviciul Operativ din minister de moartea fiecarui detinut. Aceasta nu s-a putut verifica deoarece ofiterul operativ nu este in localitate.
Comandantul declara ca detinutii decedati in anul 1950 si 1951 au fost ingropati cu sicrie, iar dupa aceasta data, ingroparea nu s-a mai facut cu sicrie, deoarece nu mai avea scandura. Ciudat este ca dupa aceasta data din declaratiile date de catre plut. Rusneac Mihai, lt. Sindristeanu Ioan si serg. Colder Vasile, reiese ca comandantul si-a confectionat in penitenciar, si din scandura penitenciarului o lada, o valiza, masa si alte lucruri marunte.
6. Pe langa cele aratate mai sus printre abaterile de la legalitatea populara au fost informatii ca comandantul penitenciarului a mai savarsit urmatoarele:
a) La sosirea detinutilor, procesele verbale initiale de inventariere a obiectelor personale ale detinutilor au fost intocmite in mod defectuos deoarece nu cuprind totalitatea si caracteristicile lor, ele prezentand modificari si adaugiri, lucru constatat de catre comisie. Aceasta deficienta comandantul a incercat sa o lichideze prin intocmirea de alte procese verbale de obiectele de valoare si imbracaminte abia la sfarsitul anului 1954, insa nici aceste procese verbale nu cuprind totalitatea obiectelor personale ale detinutilor. De ex. in pachetul detinutului D.R. Ioanitescu s-a gasit o pereche de ochelari de pret fara a figura nici in primul si nici in al doilea proces verbal de inventariere.
Constitue o orientare gresita si faptul ca obiectele personale si de valoare ale detinutilor au fost si sunt gestionate si pastrate de aceeasi persoana, care este comandantul unitatii.
Mentionam ca coletele cu imbracamintea detinutilor sunt pastrate in conditiuni necorespunzatoare – pe podea – care a dus si duce la degradarea lor.
O parte din obiectele personale ale detinutilor morti, circa 37 pachete cu exceptia obiectelor de valoare se afla inca in posesia penitenciarului.
b) Comandantul a folosit pentru uz personal obiecte de valoare ale detinutilor ca: ceas, stilou, servieta, fapt recunoscut de comandant in organizatia de baza Partid.
c) Comandantul a ordonat, permis si consumat impreuna cu alte cadre din alimentele destinate detinutilor ca: lapte, smantana si carne.
d) Comandantul a tolerat si nu a tras la raspundere cadrele care au bruscat detinutii.
7. Fata de cele constatate facem urmatoarele propuneri:
a) Trimiterea unei comisii in care sa fie inclus si un organ CFI, care sa verifice problema obiectelor de valoare si situatia administrativ-gospodareasca a unitatii, unde din informatii si din controlul executat de comisia anterioara a DPLC rezulta unele lipsuri.
b) Trimiterea unui organ judiciar pentru intocmirea formelor legale a[le] detinutilor decedati in perioada 1950-7 februarie 1955.
c) Conducerea DPLC sa stabileasca in colaborare cu conducerea Dir. 8-a MAI regimul ce urmeaza a se aplica acestor detinuti, tinand seama ca acesta este un penitenciar preventiv special.
d) Legalizarea detinerii detinutilor din acest penitenciar in conformitate cu Codul de Procedura Penala intrucat la dosarele personale ale acestora nu se gaseste nicio baza legala de detinere.
e) Repartizarea unui medic permanent pentru penitenciar.
f) Internarea detinutilor bolnavi in stare grava la spital.
g) Tinand cont de varsta si starea sanitara a detinutilor propunem marirea baremului de medicamente. Intrucat dotarea cu instrumentar medical este insuficienta, propunem a se dota de urgenta cabinetul medical cu cele necesare.
h) Repartizarea unui procuror MAI care sa controleze periodic respectarea legalitatii populare.
i) Completarea si marirea numarului de supraveghetori la acest penitenciar prin detasare, dupa cerintele grupului de ancheta MAI.
j) Sa se aprobe devizul de reparatii capitale a[le] penitenciarului, lucrari ce trebuie executate in vara anului 1955, reparatii fara de care s-ar periclita starea sanatatii detinutilor.
k) Fata de lipsurile constatate atat de comisia anterioara cat si de actuala comisie, de neintelegerile si relatiile neprincipiale in conducerea penitenciarului propunem: schimbarea comandantului, loctiitorului politic si a ofiterului operativ dupa ce in prealabil s-a facut verificarea de catre comisia propusa de noi la punctul “a”, iar pentru cei care au calcat legalitatea populara sa se ia masuri conform legilor in vigoare.
Alaturat anexam:
1. Anexa Nr. 1
2. Anexa Nr. 2
3. Declaratiile in orginal a[le] lt. Major Ciolpan Vasile, comandantul penitenciarului, lt. Sindristeanu Ioan, loctiitorul politic, plut. Rusneac Mihai, oficiantul sanitar si serg. Codler Vasile, supraveghetor.
Drept pentru care am incheiat prezentul proces-verbal, intr-un singur exemplar, la Penitenciarul Principal Sighet.
Comisia:
cpt. Simionescu C.
cpt. Dan Tailler
lt. major Stokker Andrei
lt. major Ionescu Virgil
un articol preluat din www.revista22.ro, 18 iunie 2008
