Comunismul romantic vs. condamnarea regimului comunist
Am citit cu mult interes exceptionala interventie a lui Andrei Plesu A treia zi a comunismului? de la Scoala de Vara de la Sighet, editia 2007, publicata in revista 22. Prima mea reactie la lecturarea acestui consistent articol, atat de oportuna in zilele noastre, cand memoria atenueaza amintirile dureroase ale regimului comunist, a fost aceea de a sugera includerea sa in programul liceelor si colegiilor, ca studiu explicativ la capitolul respectiv din istoria noastra recenta.
A aparut apoi, in revista 22 un comentariu – Cum intelegem comunismul – semnat de Alexandru Matei, prin care se incearca sa se circumstantieze “textul altfel savuros” al lui Andrei Plesu, in care “cel mai echilibrat dintre intelectualii-star ai culturii romane abdica de la neutralitatea unui punct de vedere…”. In restul interventiei sale, Alexandru Matei doreste sa demonstreze ca este o aberatie ca “in numele condamnarii comunismului sa condamnam stanga, tiermondismul, corectitudinea politica, gandirea franceza” etc, in fapt o pledoarie a unei gandiri eclectice, specioase.
In analiza sa, Andrei Plesu are in vedere modul aberant in care stanga europeana abordeaza comunismul si marxismul, in perspective electoraliste fara indoiala, dar efectul nociv al acestor pozitii se reflecta in confuzia tinerilor intelectuali occidentali, mai ales in cercurile studentesti. Intr-o convorbire avuta cu deputata socialista Elisabeth Guigoud la Marsilia, am constatat ca orice incercare de a asocia comunismul cu nazismul, gulagurile cu lagarele de concentrare se izbea de opinia interlocutoarei, convinsa ca ceea ce s-a intamplat in URSS si in tarile socialiste nu are nimic comun cu marxismul (!) si cu miscarea de stanga din Occident. D-na Guigoud afirma ca in Franta se imagineaza un comunism romantic, practicat de marginalii si revoltatii societatii, ca o supapa politica pentru criticarea establishmentului. La un simpozion organizat de Universitatea din Aix en Provence, politologul rus Andrei Grasev, ultimul purtator de cuvant al lui Gorbaciov, entuziasma asistenta de profesori si studenti francezi prin imaginarea unui viitor roz al stangii europene, amestecand savant idei ale crestinismului initial cu “concepte marxiste ale zilelor noastre”. Dupa expunerile foarte critice la adresa ororilor comuniste, prezentate de consulii generali ai Poloniei, Cehiei si Romaniei, profesorul Albin Dutour, decanul facultatii, aprecia ca “prieteni nostri din Europa Centrala si de Est sunt prea traumatizati de experientele lor totalitare pentru a putea evalua, cu «neutralitate academica», perspectivele comunismului, ale stangii europene, in mileniul III”.
Citind articolul d-lui Alexandru Matei am inteles din nou, desi nu era necesar, cat de utila este pentru tineretul nostru interventia domnului Andrei Plesu la Scoala de Vara de la Sighet din acest an.
Preocupat sa reaminteasca prestigiul marelui Sartre, cel ce “a format o generatie de intelectuali care a iradiat in lumea culturala euro-atlantic”, Alexandru Matei trece cu usurinta peste afirmatia acestuia din 1973, cand nu se mai puteau ignora crimele comunismului, asa cum aminteste pertinent Andrei Plesu, ca “toti cei care se opun comunismului trebuie lichidati”. In realitate, angajarea oarba a lui Sartre la abominabila constructie sovietica a fost sanctionata drastic de opinia publica franceza, iar festivitatile consacrate centenarului nasterii sale in 2005 au fost lipsite de maretie si impact public, asa cum au recunoscut chiar organizatorii. Aceasta perspectiva a fost anticipata inca din timpul vietii sale, amintind, anecdotic, ultima sa incercare intempestiva de a se adresa studentilor de la Sorbona, cand un student imberb l-a atentionat impertinent: fii scurt, Sartre, dupa care sala l-a huiduit copios; semn ca vremea admiratorilor Kremlinului si ai comunismului totalitar trecuse.
George Baltac, Bucuresti
Nu (mai) pot sa fiu de dreapta
In Olanda am devenit de stanga, pentru ca a fi de stanga in Romania imi parea imposibil, dupa ceea ce experimentasem in viata sociala, ca lecturi, studiu, intalniri cu cei care au contat in evolutia mea. Stanga politica romaneasca si est-europeana se asociaza ca viziune si exercitiu cu partidul comunist, totalitarismul, marxismul dogmatic. Dar a fi de stanga in Occident este un lucru rar (mai greu de intalnit decat se crede), neobisnuit pentru cei mai multi atinsi si formati la scoala consumerismului. Dupa mine, a fi de stanga devine o atitudine ce exprima o conceptie moderna despre cum sa schimbam lumea fara traume sociale si personale, fara a adanci discrimiarea, creand noi clase sociale. Caci activistii PCR au preluat si exacerbat defectele burghezilor dorind sa-i imite si sa ajunga cumva ca ei, privilegatii sortii. Diferenta esentiala este ca, dupa al doilea razboi mondial, Europa Occidentala (pentru ca i-a citit printr-o alta grila pe K. Marx si alti autori marxisti) a evoluat inspre disparitia claselor sociale si spre egalitate sociala, in timp ce in Europa de Est s-au mentinut contrastele (nomenclatura versus proletariat, tarani, intelectuali). In prezent, ruptura existenta intre bogati si saraci, educati si neinstruiti, perpetueaza diferentele si discriminarile social-economice, cauzate de un capitalism de secol XVIII, anacronic si egoist, care nu se adapteaza provocarilor modernitatii. Am devenit de stanga pentru ca ma gandesc la salariile mici din Europa de Est (si nu numai), la lipsa de sanse a copiilor de la sate, la lipsa de egalitate a sanselor tuturor conationalilor in fata ofertelor comerciale, culturale, educationale, existentiale la care au dreptul.
Curentul de stanga occidental, (ma refer la cel olandez pe care-l cunosc), este innoitor si progresist, a dezvoltat multiculturalismul, se intereseaza de Europa de Est si Rusia, arata deschidere si intelegere fata de alte culturi si pledeaza pentru integrarea lor in sanul societatii, prezinta inca capacitatea de a intelege oamenii, ca personalitati si ramane uman in fata pericolului alienant si uniformizator al culturii de consum. Curentul de stanga doreste reformarea si reducerea taxelor din sistemul de invatamant, dialogul intercultural, “colorarea” spatiului autohton cu cetateni importati din alte continente. Intr-un cuvant, neomarxismul inseamna ceea ce este inovator si avangardist in sfera culturii social-economice.
Am scris aceste randuri imediat dupa lecturarea articolului Cum intelegem comunismul de Alexandru Matei, aparut in numarul 911 al revistei 22.
Oana Vorniceasa, Amsterdam
articol preluat din www.revista22.ro, 7 septembrie 2007
