Sighet de două ori
un articol de Dan Stanca
Marţi, 22 Iulie 2008
Poate v-a şi fugit din minte informaţia potrivit căreia craterul principal pe unde a erupt scandalul de corupţie legat de bacalureat s-a aflat chiar în localitatea de la antipozi, Sighetu Marmaţiei. A fost reţinută însăşi directoarea unui liceu din localitate, femeie tânără şi nonşalanţă, pe a cărei figura nu tresărea nici un muşchi şi nu se simţea deloc jenată de fapta ei. Ne-am obişnuit să vedem tinere care apar în scandaluri, unul mai compromiţător decât altul, şi să înfrunte opinia publică de parcă nici nu ar fi vorba despre ele. Fie că lucrează chiar în poliţie, în sistemul bancar sau în învăţământ, ele au viaţa lor deocheata, care intra în flagrant dezacord cu rigorile profesiei.
Ironia amară a acestui caz de corupţie este dată de… Sighet. şi, mai mult de atât, de faptul ca valurile au fost stârnite taman în perioada cândacolo mai au loc şi cursurile şcolii de Vară a Memorialului Sighet, probabil una dintre cele mai prestigioase realizări post-’89 din ţară. Alături de Muzeul Ţăranului român, ctitorie a regretatului Horia Bernea, Memorialul Sighet, operă a scriitorilor Ana Blandiana şi Romulus Rusan, ne arată că, într-o ţară condamnată parcă să uite şi să nu-i pese, se poate şi invers, adică să-i pese şi să nu uite. Memorialul, prin tot ce a strâns în arhiva sa, prin tot ceea ce face de 15 ani încoace, invitând personalităţi, mobilizând adolescenţi pentru a le arata fată adevărată a istoriei recente, ne atrage în mod justificat admiraţia şi respectul. şi tocmai în acest loc spre care mulţi dintre noi se îndreaptă ca într-un fel de pelerinaj a izbucnit un scandal de corupţie. Evident, pură coincidenţă, sau nu exista pădure fără uscaturi, sau prin faptul că acolo se afla Memorialul nu înseamnă că Sighetul a ajuns neapărat loc sfânt. Totuşi, pe de altă parte, nu putem să nu descoasem. Ce semnificaţie are toată povestea asta? Ce înseamnă? Înseamnă doar atât, dar teribil de grăitor: în Sighet, ca de altminteri peste tot în ţară, sunt persoane care nu au pic de emoţie faţă de ce a fost odată sinistra puşcărie şi faţă de eforturile unor oameni de a salva memoria naţionala. Tânăra profesoara reţinută, elevii, toţi cei implicaţi ştiu de închisoarea politica, de cei morţi acolo. şi ce dacă ştiu? Le-a schimbat cunoaşterea felul de a se purta? Că doar de asta eşti cult, ca să fii mai bun, mai drept, mai cinstit. Dacă nu te schimbi, zadarnică ştiinţa de carte… Mai mult, profesoara poate să producă un argument-soc: pe vremea cânddetinea o demnitate înalta în stat, Maniu însuşi a fost amestecat într-o afacere de corupţie, deci statuia lui pâraie pe la încheieturi. Dacă Maniu a călcat strâmb, ce să ne mai dăm de ceasul morţii? Genul acesta de raţionament este însă profund dăunător. Scuza orice. Cazul profesoarei şi al celor ca ea intră până la urmă în tiparul unei vieţi banale, lipsită de relief, bazată pe cinism şi necinste. Doar că aşa sunt cei mai mulţi. Legea sancţionează, nu purifică. Ce e impur aşa rămâne în pofida penalizării. Închisă sau nu, judecata în libertate, eliberată deoarece nu prezintă pericol social, tânăra va fi aceeaşi. Cu alt prilej va fura din nou. Faptul că e din Sighet nu o lasă rece. Memorialul e doar un obiectiv turistic cultural şi nu are ce căuta printre afacerile de fiecare zi. Binomul acesta, şcoala de Vară Sighet, ediţia 2008, bacalaureat furat, aceeaşi ediţie, o să ne însoţească multă vreme, contrast într-o lume plurala şi amorala.