Aniversarea unui miracol
de Reporter
Aşa a definit Ana Blandiana, în preambulul Recviem-ului pentru victimele Sighetului, cei douăzeci de ani de când există Memorialul: un miracol. După ce directorul Filarmonicii, Andrei Dimitriu, gazda lansării de carte şi a concertului din seara de 15 mai de la Ateneu, a elogiat succesul unei întreprinderi solitare, girate de Ana Blandiana şi Romulus Rusan, dar cu o incredibilă forţă de a aduna oamenii şi de a-i face să-şi aducă aminte, răspunsul a fost normal era să nu reuşim. De fapt, nici măcar supravieţuirea miraculoasă a unui proiect grevat de multe piedici nu a prilejuit momentul festiv de la Ateneu, ci o reuşită mult mai profundă, care se suprapune peste cei 20 de ani de existenţă a Memorialului: „În momentul în care, în 1993, Consiliul Europei – una dintre instituţiile definitorii ale Europei – a luat sub egida sa proiectul, el şi-a asumat în mod instituţional punctul de vedere al victimelor comunismului asupra istoriei. […] Aceasta este tema profundă a jubileului de azi, acesta este momentul pe care îl sărbătorim, momentul din care istoria secolului trecut, şi chiar a celui prezent, a început să fie înţeleasă şi din perspectiva victimelor comunismului. Acestei esenţiale schimbări de perspectivă i se datorează nominalizarea din 1997 a Memorialului Sighet, alături de Memorialul de la Auschwitz şi de Memorialul Păcii din Franţa, printre primele trei locuri ale memoriei europene, ca şi extraordinara frază din discursul preşedintelui Parlamentului european Jerzi Buzek, la deschiderea la Bruxelles a expoziţiei noastre Memoria ca formă de justiţie, în care vorbeşte despre foştii deţinuţi politici ca despre «adevăraţii eliberatori ai Europei». Suntem aici împreună pentru ca în mijlocul lumii tot mai blazate de consum, tot mai indiferente atât la suferinţele trecutului, cât şi la pericolele viitorului această aniversare să producă o tresărire de conştiinţă şi, mai ales, să ne încurajăm unii pe alţii în certitudinea că istoria nu poate face marche arrière.” Expoziţia a ajuns de la Bruxelles în foaierul Ateneului, unde s-a lansat şi Cartea morţilor, de Valentin Hossu-Longin, dicţionarul elitelor pierdute la Canal şi în închisori, între 1945 şi 1989. De asemenea, a spus Romulus Rusan, Sighetul va avea o ambasadă la Bucureşti, o casă mică, lângă Grădina Icoanei, unde cei care vor să-şi amintească sau să afle istoria atâta vreme nespusă, vor putea să o facă, fără a fi nevoiţi să parcurgă cei 650 de km până la Sighet.
Sala Ateneului a fost plină, emoţionată şi emoţionantă, ascultând Recviemul lui Mozart, în interpretarea corului şi orchestrei Filarmonicii George Enescu, dirijate de Iosif Ion Prunner şi Horia Andreescu. Printre cei prezenţi, Măriuca Vulcănescu, Ruxandra Garofeanu, George Banu, Dan Grigore, Radu F. Alexandru, Solomon Marcus, Nicolae Noica, Mihai Şora, Monica Pillat, Doina Jela, Ioana Diaconescu, Livius şi Constanţa Ciocârlie, Gabriel şi Geta Dimisianu, Alex şi Domniţa Ştefănescu, Mircea Martin, Ion Vianu, Grete Tartler. Reprezentanţi ai ambasadelor şi ai presei. Dovedind, cu toţii, prin prezenţă şi prin îndelungi aplauze, că există interes pentru această istorie, şi că existenţa şi durata Memorialului sunt o performanţă şi un miracol.
