Şcoala de vară de la Sighet
un articol de Alex Ştefănescu
Mă număr printre oamenii cărora nu le e indiferent ce se va întâmpla după moartea lor. Ori de câte ori întâlnesc un tânăr, îl privesc atent, încercând să înţeleg ce e în mintea lui, ce fel de ţară va face din România. De multe ori mă îngrozesc. Formarea tinerilor este lăsată azi, în mare măsură, la voia întâmplării. Numeroşi părinţi sunt atât de incompetenţi ca părinţi, încât ar trebui să li se retragă această calitate. Iar unii dintre profesori sunt blazaţi şi nu îşi fac cu adevărat datoria, doar simulează munca de educaţie.
Şi totuşi, nu e totul pierdut. Există încă în România ceea ce s-ar putea numi focare de conştiinţă, care au, din punctul meu de vedere, mai mare importanţă pentru emanciparea societăţii româneşti decât toate concentrările de capital de după 1989. Un punct luminos pe săraca hartă a educaţiei îl constituie Şcoala de vară de la Sighet, organizată pe lângă Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei.
Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei – recapitulez pentru cititorii care nu au informaţiile la îndemână, ca şi pentru tinerii care au devenit de curând cititori ai României literare – este primul din seria muzeelor de acest gen deschise în ţările Europei Centrale şi de Est. Cunoscuta poetă Ana Blandiana este cea care a propus proiectul Consiliului Europei, în ianuarie 1993. Consiliul Europei l-a luat sub egida sa şi, câţiva ani mai târziu, l-a inclus între primele trei locuri ale memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz şi de Memorialul Păcii din Franţa.
În 1997, Parlamentul României l-a declarat “ansamblu de interes naţional”. Găzduind prestigioase întâlniri internaţionale şi fiind destinaţia a numeroase călătorii de studii, memorialul a devenit o instituţie de referinţă a cercetării problematicii regimurilor comuniste europene. Printre cercetătorii afiliaţi Centrului de Studii al Memorialului se numără Stéphane Courtois, Vladimir Bukovski, Tom Blanton, Pierre Hassner, Dennis Deletant, Şerban Papacostea, Alexandru Zub.
Seriozitatea şi ţinuta ştiinţifică a cercetărilor Centrului de Studii al Memorialului, condus de Romulus Rusan, a făcut ca o parte a Raportului Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste – aceea referitoare la represiune şi la sistemul concentraţionar românesc – să fie preluată din banca de date a acestuia.
Memorialul de la Sighet este văzut anual de peste 30.000 de vizitatori, situându-se printre cele mai frecventate instituţii din sistemul muzeistic naţional. Este locul unde îşi fac practica ştiinţifică numeroşi studenţi în Istorie, Politologie şi Jurnalistică (în mod ciudat, mai mulţi din străinătate şi mai ales din Germania). De aici îşi iau temele de cercetare foarte mulţi masteranzi şi doctoranzi. Universitatea din Jena (Germania) a organizat la Weimar un seminar în care s-a prezentat relatarea unei călătorii de studii cuprinzând vizitarea memorialelor şi muzeelor comuismului din }ările Baltice, Polonia, Cehia, Ungaria şi România. Sighetul – cu cele 50 de săli orânduite cronologic şi tematic – a fost socotit cel mai demn de interes, depăşindu-le pe celelalte prin sobrietate, prin caracterul ştiinţific, prin puterea de evocare.
În cadrul celor zece simpozioane organizate între 1993 şi 2002 a fost parcursă sistematic istoria celor 45 de ani de comunism (textele comunicărilor, reproduse în volume, însumând 18.000 de pagini). În aceste condiţii, în mod firesc, memorialul a devenit şi sediul unei Şcoli de vară, ale cărei cursuri se desfăşoară an de an. Admiterea se face pe baza unui concurs, constând din tratarea unei teme propuse de organizatori.
Un adevărat eveniment cultural îl va constitui ediţia din acest an – a zecea – a cursurilor Şcolii de vară, la care au fost invitaţi să ţină prelegeri exegeţi de marcă ai comunismului: Stephane Courtois (coordonatorul Cărţii negre a comunismului), Thomas Blanton (Washington), Goran Lindblad (Stockholm) şi alţii. De asemenea, cei 100 de elevi care vor fi admişi vor putea audia prelegeri despre Mircea Eliade (cu prilejul centenarului), despre cărţile, filmele şi spectacolele cenzurate, despre demolările şi viaţa cotidiană în “epoca de aur”, despre soarta deţinuţilor politici.
Am citit cu atenţie condiţiile care trebuie îndeplinite pentru participarea la concursul de admitere (sunt afişate pe site-ul www.memorialsighet.ro). Dacă aş fi tânăr, aş participa şi eu la concurs, cu entuziasm. Oricum, am să ajung şi la Sighet, în iulie, ca să ţin o prelegere şi voi avea prilejul să-i cunosc pe tinerii admişi la Şcoala de vară. Îmi vor fi foarte dragi. Am să mă uit plin de speranţă la ei.
România Literară nr. 16/2007
articol preluat din www.romlit.ro
