Cine trece acum prin Câmpia Bărăganului, pe drumul dintre Brăila şi Slobozia, între satele Viziru şi Însurăţei, pe partea stângă a drumului cum vii dinspre Brăila, vede, cam la 1,5 Km depărtare de şosea, o casă. Un călător indiferent nici nu ia în seamă acest lucru. Mai sunt însă în viaţă câteva zeci de oameni pentru care casa aceea înseamnă enorm. Ea reprezintă ultima dovadă că în acel loc, cu decenii în urmă, la 18 iunie 1951, au fost abandonaţi într-un câmp cultivat cu bumbac, sub cerul liber, mai multe sute de oameni aduşi cu forţa de regimul comunist din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi.
Casa de la şosea este acum singura care a mai rămas dintr-un sat de aproximativ 400 de familii.
Satul, ridicat din nimic, a primit numele Rubla (oare, de ce ?) şi a însemnat locul de veci pentru aproape un sfert dintre cei stabiliţi forţat acolo în vara lui 1951, locul de naştere pentru aproape o sută de copii, locul pătimirii pentru toţi cei care au trăit acolo o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, după cum au hotărât comuniştii.
La marginea şoselei, pe monumentul ridicat în amintirea sutelor de persecutaţi ai Rublei şi a sutelor de mii din Gulagul românesc este scris un fragment dintr-o poezie a lui Andrei Ciurunga:
„ Îngenunchiaţi, pe lanuri secerate
Rugămu-ne, Stăpâne de Apoi,
Să-i vindeci cu azur şi bunătate,
Pe duşii prea devreme dintre noi!”
Prof. Ileana Mateescu n. Caraiman
citeşte şi Familia Caraiman din Gârdoaia Mehedinţi
