La ora 4 dimineaţa, vin doi soldaţi şi un poliţai şi cer părinţiilor actele, toate actele de identitate ale întregii familii, şi ne-au spus că în patru ore să fim la gară, să luăm ce putem. Nu ne-au spus nimic, nu ştiam nimic ce se întâmplă. Ni s-au pus căruţe la dispoziţie şi… Ce-am putut lua? Mai nimic. Nu ne lăsau să ne deplasăm în curte, oriunde ne duceam să luăm lucrurile eram urmăriţi cu puşca, cu mitraliera. Eram foarte speriaţi (…). Ne-am urcat în căruţe şi ne-au dus la gară. La gară, ne-au adunat pe toţi şi auzeam diferite zvonuri că ne duc în Siberia, nu ştiam ce se întâmplă.
Maria MARIN, din familie de aromâni veniţi din Bulgaria în 1940. A fost deportată la vârsta de 21 de ani împreună cu familia din Beşenova Nouă (jud. Timiş) în Măzăreni (jud. Brăila). (fragment din interviul nr. 147, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, realizat de Liana Petrescu; 1995)
