Și n-aveam nici o sursă de apă. Alții, în altă parte, au avut o baltă alături și mai prindeau pește și beau apă din baltă. Tata se ducea cu două căldări 5 kilometri la fermă și aducea apă. Dacă am băut și a rămas un pic în pahar, rămasă a fost, dar când să mai bem, ea era numai noroi, fiindcă așa sunt vârtejurile – știi, bate vântul și dacă ești numai în praf. După aceea au început să vină oamenii cu butoaiele din satele din jur, să ne vândă apă cu 50 de bani căldarea. Apă din Borcea, asta am băut. .
…Ne-au nenorocit, în școală nu ne-au primit. Școală primară a fost cu câte un învățător din acesta ca noi, care nu știu dacă era la bază învățător sau nu. Generația aceasta de copii n-are nici o bază și ei, nu știu, eu eram în clasa a IX-a și tata s-a dus la Călărași și a vorbit cu directoarea școlii, dacă pe mine și pe o prietenă ne poate primi la internat să dormim vreo două zile și să ne susținem examenele. „Sigur că da” că toți ne compătimeau, eram niște copii. Ne-am dus, totul era în regulă, ne-a lăsat să dormim în internat și în dimineața când să mergem la examen la avizier scria așa: „Candidații din satele noi sunt respinși de la examen”. Mie mi s-a făcut rău. Nu știu, am leșinat, am căzut, nu știu, m-am trezit în policlinică și era…, se pare că am vomat pe stradă și m-a văzut un profesor care m-a dus.
…Au făcut bordei și au venit ploile. Am stat în bordei acoperit cu stuf. Au venit ploile, s-au rupt toate treptele, noi stăteam în apă că te întrebi de ce suntem reumatici, de ce suntem nervos terminați, că totuși ne-a marcat. Și am intrat în casă. Tata își punea seara pălăria, șapca aia, bereta, ce avea pe cap în cui și dimineața o lua umedă. Noi cu ce ne acopeream cu plapuma era jilavă. Ca după asta să înceapă să ne crească buruieni în pereți. A încolțit toată sămânța aceea din pleavă cu ce era amestecat pământul. Și până am intrat în casă mama gătea pe două cărămizi și cred că am cumpărat un primus din acela cu petrol, sau făceam focul acolo. Știu că toate cratițele erau negre, arse, terminate.
Fragment din interviul cu Delia Mecotă Toconiță (născută pe 8 noiembrie 1933 la Caransebeș. Tata Tiberiu – notar, mama Rujita – casnică. Delia a fost deportată în Bărăgan în 1951 împreună cu părinții și sora Melania). Interviu realizat de Corina Costea. IArhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 2579.
