Au venit noaptea. Fusesem la rugă, la Corlățel, la Duminica Mare, și, în miezul nopții, am fost treziți. Tata mi-a spus să mă îmbrac că trebuie să plecăm și-am întrebat unde. A zis nu știu. Plecăm cu mămica ta. Și, fiind întuneric, gălăgie în curte, țipete, plângea mama, plângea bunica, bunicu’, bunicu’ care era aproape orb.
A luat mama niște pături, niște cearșafuri, un burduf de pernă pe care știu că stătea cu el în brațe în tren, mai apoi, și mâncare, ce-o fi luat. Mi-amintesc că a pus într-un coș pâine, brânză, a fiert repede niște ouă. Tata a vrut să ia… a tăiat un porc, s-a certat cu milițienii, l-au bătut pe tata, au aruncat carnea pe jos…
…Seara știu că ne-a dat bagajele jos, și am stat în Prunișor și în Prunișor a mai venit… au venit și alții ca noi, așa, și ne-au încărcat în vagoane de animale. Am stat cu vacile, cu caprele, cu… pe jos, pe acolo, prin… pe podea, cu animalele.
…Țin minte că, după câteva zile, s-a pus o ploaie așa de mare, tata și cu mama nu știu unde plecaseră, era un punct unde se dădeau alimente, pâine, nu știu ce se dădea, și în bordeiul ăla știu că mă dădeam așa jos pe două trepte, cu mare grijă, și săream direct într-un pătuț. Și în patul ăla, acolo ne grămădeam noi. De fapt, groapa aia era numai cât era patul ăla, cu patru pari, așa, bătuți în pământ, și pusese mama niște preșuri, nu știu, ce luase și ea de pe acasă. Burduful ăla de pernă-l aveam și, atâta a curs apă peste noi, și eu cu vara mea – pentru că venise apă peste noi – nu știam încotro s-o luăm. Stăteam în picioare, în pătuțul ăla, și plângeam după părinți.
Copiii primeam de la un punct, unde distribuia pâine cu marmeladă… o vreme, și după aia, tata, știu că înainte de ne-am muta în casă, veneau cei de la Roseț și întrebau: Ce meserie ai? Era o fermă acolo. Se chema ferma de la Modelu, unde erau de la păsări, vaci și alte… agricultură, vie, se cultiva bumbac, la ferma asta, Modelu. Și tata, fiind mecanic, l-au luat acolo la un SMT, ca mecanic, și lucra, și câștiga atâta încât venea acasă cu o pâine și, știu eu, un pachet, ceva.
… De altfel, tata mare n-a putut să reziste de dorul meu și a lu’ vara mea, deci nepoatele lui, și, în vara care a urmat, deci la un an, a venit chitit să ne ia înapoi. Și ne-a luat, într-adevăr, și în București ne-a prins, pe toți trei, ne-a legitimat, că s-anunțase că au dispărut copiii, și, pe tata mare l-a luat și l-a dus din post în post acasă la el, și pe noi două din post în post înapoi.
Și tata mare n-a fost de ajuns că a venit o dată, că mai a venit și a doua oară. Și a doua oară când a venit, l-au luat și l-au băgat la beci. A stat 3 luni de zile băgat la beci. A venit la noi și iar ne-a luat, da’ n-a mai vrut vara mea să meargă, m-am dus cu dânsul numai eu. Și atuncea știu că ne-a băgat la București, ne-a luat și ne-a dus undeva la… Și, ne-am urcat în tren nu mai știu pe unde, m-a dus tata mare parcă la Roșiori, nu mai știu pe unde m-a dus, cu o căruță, nu știu cu ce, cu o căruță ne-am dus, și, direct în București ne-a… ne-a oprit în gară, și ne-a dus undeva, era iarna, de fapt, chiar la 6 luni a venit din nou după mine, și l-am întrebat de ce e așa întuneric, zice: Suntem în beciul miliției. Dar nu știu ce miliție… și, țin minte că mă ținea așa, avea un cojoc și mă ținea, că mie mi-era frig, mă ținea la piept. Și dimineața aceeași poveste, pe mine m-a luat iar înapoi, din post în post, și m-a dus acas’ la sat.
… Mi le amintesc, pentru că nu știu cum era casa noastră pusă că mereu viscolea și ne acoperea casa cu totul, ne scoteau vecinii. Și, mama, când ne pregăteam de culcare, mă învelea la cap cu o brobodică, și mi-o băga așa pe sub mânuțe și mi-o lega la spate și ziceam: Mă doare din cauza nodului. Pentru că dimineața mă sculam cu brobodica aia înghețată. Așa era de frig. Făceam foc, aveam o mașină de foc din tablă, că tata, fiind mecanic, făcuse o mașină și băgam bețe de floarea-soarelui, rădăcinile de la porumb, și turte de floarea-soarelui, așa, și… balegă de vacă, și adunam ciulini, și făceam grămada în spatele casei, pentru iarnă, adunatul de lemne, de lemne… de foc, pentru foc, materiale de foc… erau copiii. Da, alergam după mărăcini și după balegă. Când mergeam la școală și când mă-ntorceam aveam un săculeț special, unde mă duceam și adunam balegă de vită.
…Știu că de o… de o… Crăciun, ne-a adus tata că a fost la Călărași, cu serviciul lui, l-a dus să repare nu știu ce pe acolo, și mi-a adus și mie o crenguță de brad, o fontă roșie și un măr. Tare m-am bucurat. Păi, când am venit acasă, verișoara mea, când a văzut pe drum, că a fost iarna, ne-a luat cineva cu sania, a văzut măceșe într-un rugar de…de drum, și zice: Nenea, nenea, oprește!, zice: că uite, sunt bomboane în pom! Și ea, fiind mai micuță, când a văzut pomii, vara, zice: Tu, eu am crezut că fructele ăștia cresc în căruță. Nu erau pomi.
…În fine, m-au făcut și pe mine UTC-istă și am pățit ceva neplăcut, la internat, acolo, era sala de mese într-o… într-o sală mai la subsol, așa, mai scundă, unde este muzeul acuma, Muzeul Porților de Fier, jos, în aripa din stânga, acolo era cantina noastră, și era 12 fete, eram numai fete la internat, 12 fete la masă, erau zece, așa, pe bănci, și eu eram care împărțeam porțiile în capul mesei, dar era masa exact unde era tabloul… cu conducătorul țării. Și în seara respectivă am avut mămăligă. Mămăliga împărțită în 12 porții. Și eu trebuia să pun la fiecare în farfurie ce trebuia, și am băgat furculița în mămăligă, că n-am putut să scot prima porție ca să fac loc, să le iau și pe alelalte, și fiind mămăliga așa, furculița înfiptă, eu am făcut așa pe coada de la furculiță, am apăsat pe ea, bucata de la mămăligă a sărit și s-a dus în sus, direct în fruntea tabloului. Fetele au început să râdă, a venit pedagoga, și a zis: Ai făcut intenționat. I-am explicat, i-am arătat și locul de unde s-a ridicat bucățica aia, de mămăligă, și a doua zi am fost chemată la cancelarie, s-a făcut careu în curtea școlii, și m-au dat afară, m-au exclus din UTC. Că sunt fiică de chiabur, că sunt element dușmănos, că am făcut intenționat, că… mă rog. Degeaba m-am rugat, degeaba am plâns, degeaba mi-au scăzut nota la purtare, drept pentru care, eu, când am terminat liceul, am vrut să fac Dreptul, și n-am putut.
Fragment din interviul cu Elena Cinteză, realizator Ileana Mateescu, noiembrie 2011, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 3163
Elena Cinteză avea 5 ani când a fost deportată în Bărăgan împreună cu familia, în iunie 1951
