Perioada aia n-a fost copilărie absolut deloc. Cam toți colegii, toți cei de la școală cam dintr-a V-a încolo își ajutau părinții. Și ceilalți ajutau, se mai duceau cu animalele la păscut, se găsea la orice vârstă așa ceva de făcut.
Eu am muncit la fermă. Casa am terminat-o, ne-au ajutat atunci cu tâmplăria pentru casă, deci uși, ferestre și materialele pentru construcția acoperișului, deci partea lemnoasă, dar pentru asta făceam cărăușie și mă duceam, încărcam din gara de la Călărași, deci erau 5 kilometri, nu era distanța prea mare, și ajungeam la un așa-zis depozit, pentru că prima construcție care s-a făcut atunci în comuna noastră care s-a numit Vasilescu Vasia, dar asta pentru foarte puțin timp. Și-a transformat imediat denumirea după fermă. I-a schimbat denumirea în comuna Borcea și foarte repede, n-aș putea să precizez timpul, s-a transformat în comuna Pelicani și asta a rămas.
Fragment din interviul cu Valeriu Bosoancă (născut la 22 august 1940 în comuna Crăguiești, județul actual Mehedinți. Tatăl Sabin era muncitor, mama casnică) Interviu realizat de Ileana Mateescu. Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 2814.
