Duminică, 18 mai 2008, la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” a avut loc lansarea volumului „Să trăiască partizanii până vin americanii! Povestiri din munţi, din închisoare şi din libertate” semnată de Aristina Pop Săileanu.
Maramureşul, Lăpuşul şi Ţinutul Someşului au fost în anii 1945-1953 o fortăreaţă în calea sovietizării şi comunizării ţării. Abia eliberaţi de sub ocupaţia străina, oamenii din Nordul şi Centrul Transilvaniei s-au opus instaurării noii ocupaţii, sovieto-comuniste. Marşul asupra Sighetului pentru împiedicarea sovietizării Maramureşului, în martie 1945, marşul de protest de la Dej împotriva falsificării alegerilor, în noiembrie 1946, au fost mişcările cele mai însemnate, care au adunat mii şi zeci de mii de ţărani, porniţi să se apere, cu disperare, de noua subjugare ce se prefigura.
În faţa valului ameninţător de arestări, mulţi oponenţi ai regimului s-au retras în munţi. Este şi cazul grupului de rezistenţă coagulat în jurul pădurarului Nicolae Pop şi al preotului Atanasie Oniga, în pădurile şi pe culmile Masivului Tibleş.
Despre odiseea acestor oameni curajoşi şi solidari vorbeşte mezina şi supravieţuitoarea grupului, doamna Aristina Pop-Săileanu, în cartea intitulata sugestiv „Să trăiască partizanii până vin americanii!”. Caracteristica acestei cărţi este faptul că aproape fiecare personaj al istorisirii sale este ilustrat cu documente scrise şi fotografice selectate de editori din Arhiva Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Academiei Civice – Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei.
Aristina Pop avea exact optsprezece ani cânda fost nevoită să ia calea munţilor. în acea zi de mai, Securitatea a înconjurat casa din pădure unde locuia cu familia, incercândsa prindă pe fugarii anticomunişti adăpostiţi de tatăl ei. Odată cu cei urmăriţi a trebuit să-şi piardă urma şi gazda, împreună cu doi din cei cinci fii. Timp de patru ani au trăit în munţi şi prin satele de la poale, pierzându-şi mereu urmele. Restul familiei – 15 persoane – a fost deportata în Bărăgan. în 1953 pădurarul a fost ucis (numai despre autosacrificiul acestuia s-ar putea scrie o altă carte). Cei doi fii, Achim şi Aristina, au fost arestaţi şi condamnaţi la 22, respectiv 20 de ani de închisoare.
Aristina Pop pare fascinată, în ceea ce povesteşte, de lecţia de omenie pe care a deprins-o dincolo de gratii de la colegele de detenţie şi de la medicii ce i-au tratat boala gravă de care suferea. Mărturia ei este aceea a unei fiinţe care, după ce şi-a apărat libertatea cu arma în mână, a învăţat, cu timpul, să-şi apere libertatea interioară cu arma spiritului şi a credinţei.
La lansare au luat cuvântul Ana Blandiana, preşedinta Fundaţiei Academia Civică, Liana Petrescu, realizatoarea interviului de istorie orală care a stat la baza cărţii, Aristina Pop Săileanu, autoarea, şi Romulus Rusan, directorul Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului şi editorul cărţii.
