Armata, Poliția, Jandarmeria și Justiția fuseseră până la declanșarea celui de al doilea război mondial instituții declarat apolitice. Angajații nu aveau dreptul să facă politică, să fie aleși și nici măcar să voteze.
După 23 august 1944, când România a trecut de partea Aliaților, sovieticii au impus un proces pe cât de sofisticat, pe atât de brutal: „întoarcerea armelor” nu numai împotriva fascismului german, ci și împotriva sistemului democratic din interiorul țării.
Etichetând armata română, în bloc, drept „fascistă”, sovieticii au luat prizonieri, până la semnarea Convenției de Armistițiu din 13 septembrie 1944, peste 150 000 militari de pe linia și din spatele frontului.
Diviziile românești care participaseră apoi la coaliția antifascistă ajungând până în Ungaria și Cehoslovacia au fost puse sub comandă sovietică, iar cele rămase în spatele frontului au fost dezarmate. Pe teritoriul U.R.S.S au fost formate două divizii de voluntari care s-au întors în țară sub drapel sovietic, iar apoi au fost folosite ca unități pilot ale „armatei democrate”. „Pandurii” au constituit nucleul rețelei de politruci (comisari politici) care a supraviețuit și supravegheat, întâi pe front, apoi și pe timp de pace, unitățile militare.
Li s-au adăugat oportuniștii aflați în țară și care, deși luptaseră și ei pe frontul de Est și fuseseră decorați cu ordine germane, acuzau de „fascism” pe camarazii lor ce se opuneau ocupației sovietice.
Orchestrată de activiștii comuniști Emil Bodnăraș, Ana Pauker și de alți agenți ai Moscovei, de Comisia Sovietică de Control al Armistițiului, de Cominform și de consilierii sovietici, operațiunea de transformare a armatei române într-un instrument al politicii comuniste a constat din zeci de mii de epurări, din arestări și condamnări continue ale corpului ofițeresc, din promovarea nulităților obediente, condiționate de servilismul față de Stalin și URSS.
Aceeași operațiune de infiltrare cu agenți sovietici și, în paralel, de epurare și arestare a corpului profesionist existent a condus la comunizarea treptată și totală a poliției, jandarmeriei, serviciilor secrete și magistraturii.
Din funcționari de stat declarat apolitici, angajații instituțiilor de forță au devenit unelte docile ale statului comunist, menite să vegheze la respectarea ordinii dictatoriale și la suprimarea drepturilor elementare ale omului.
