O sală dedicată în mod special elitei politice care a fost exterminată la Sighet.
În luna aprilie 1950 direcțiile regionale de Securitate au înaintat la centru tabele nominale cu propunerile de arestări. Pe tabelul cu foștii demnitari a fost trecută rezoluția rămasă nesemnată “Toate elementele care au avut un rol în viața politică a țării. Să se găsească motive de implicare în procese”.
În noaptea de 5/6 mai 1950 a fost dus la Sighet cu dubele un prim lot de aproximativ 80 de persoane, ulterior acesta fiind completat cu alte câteva zeci de “elemente dușmănoase”, care în prima noapte nu fuseseră găsite la domiciliu. Inițial foștii demnitari au stat închiși la Sighet mai mult de un an de zile fără nici o bază legală.
Abia la 1 august 1951, au fost „legalizate” lucrurile: prin decizia MAI nr 334, 89 foști demnitari erau “trimiși” (ei se aflau deja acolo!) într-o unitate de muncă “pe termen de 24 luni – evidență specială”. Numele de cod al penitenciarului Sighet era „Colonia de muncă Dunărea”. Această pedeapsă administrativă, fără drept de apel,le-a fost majorată la 6 august 1953 cu 60 luni prin Decizia MAI nr. 552. La 15 august 1951 au fost aduși la Sighet și condamnații din procesul PNȚ (noiembrie 1947), aflați până atunci la Galați (între ei, Iuliu Maniu și Ion Mihalache). Birocrația, teroarea și haosul erau atât de mari încât unii dintre deținuții politici au fost “condamnați” a doua oară la mult timp după ce decedaseră.
Numeroasele fotografii cu datele biografice ale deținuților dau acestei săli un aspect solemn și tragic.
