O dată cu instaurarea comunismului partidul comunist a impus o orientare prosovietică, proletcultistă în toate domeniile. Bibliotecile și librăriile au fost epurate de titlurile „necorespunzătoare” din punct de vedere politic (peste 8000). Nimic nu putea fi publicat, jucat sau interpretat fără aprobare. S-au luat primele măsuri pentru lichidarea a tot ceea ce însemna legătură cu tradițiile europene și cu propriile tradiții. S-a trecut la înlocuirea caracterului național al culturii cu realismul socialist. Numeroși oameni de cultură au fost aruncați în închisori, altora li s-a interzis să mai publice. A fost un adevărat genocid cultural, ale cărui urmări dăinuie până azi în mentalitățile publice.
În sală pot fi văzute câteva din aceste experiențe tragice: o listă a scriitorilor interziși, fișele de detenție, precum și obiecte personale. Lucian Blaga, Alice Voinescu, întregul lot al procesului „Noica-Pillat”, tânărul poet Constant Tonegaru sunt câteva din studiile de caz care ilustrează intensa represiune exercitată asupra scriitorilor, începând cu cenzura și mergând până la închisoare și moarte.
