În anii 1949-1951, distrugerea elitelor societății era pe cale de a se înfăptui: intelectualii, diplomații, preoții, militarii, magistrații, polițiștii, oamenii politici ai vechiului „regim burghezo-moșieresc” erau în închisori, țăranii cei mai gospodari erau deportați în coloniile de munca forțată. Tuturor împreună și fiecăruia în parte li se aplica eticheta de „dușman al poporului”. Mai rămăseseră tinerii, o forță socială imprevizibilă și care trebuia să fie anihilată. Pentru ei a fost inventat experimentul de la Pitești (denumit de Securitate „reeducare”). Metodele cele mai barbare de tortură psihică au fost aplicate asupra tinerilor deținuți „recalcitranți”, de cele mai diferite credințe politice și religioase, cu scopul de a-i face să se umilească reciproc,să se maltrateze fizic și să se mutileze psihic denigrându-și trecutul. Această operație diabolică de depersonalizare, de „destrămare a anturajului” și de asasinat moral s-a desfășurat cu începere din vara lui 1948 în penitenciarul Suceava, culminând în penitenciarul Pitești, unde a atins apogeul cruzimii și bestialității, continuând apoi, cu o putere mai scăzută, în penitenciarele Gherla și Târgu Ocna.
I s-a pus capăt printr-o anchetă și printr-un proces mamut în anii 1953-1954. Sentința din 10 noiembrie 1954 condamna la moarte 22 de membri ai echipei conduse de legionarul Eugen Țurcanu (fiind executați 16). În proces nu au fost incriminați ofițerii de securitate sau de penitenciar care instrumentaseră „reeducarea”, reproșându-li-se, doar, în cursul anchetei, „lipsa de vigilență și neglijența criminală” care „a permis” experimentul! Într-un alt proces, din 1957, acești ofițeri au fost și ei condamnați la pedepse minore, ca ulterior să fie grațiați, fără să fie măcar amintită vinovăția mai-marilor Securității: Teohari Georgescu, Marin Jianu, Gheorghe Pintilie, Alexandru Nicolski, Mișu Dulgheru ș.a.
Experimentul de la Pitești este considerat un unicat în panoplia mijloacelor de distrugere a personalității umane. El a continuat în anii următori, la scara întregii societăți, ca metodă de supunere în masă, prin șantaj psihic și agresiune subliminală.
