Demolările făcute în București, în anii 1980, la ordinul lui Ceaușescu au fost cele mai grave operații de distrugere a patrimoniului istoric și cultural. Piesa de bază a acestui proiect era un palat prezidențial în jurul căruia să fie concentrate ministerele și alte instituții publice, inclusiv locuințele demnitarilor.
Au fost distruse, sub acest pretext, mănăstiri și biserici, unele vechi de peste 300 de ani, alături de case familiale, blocuri și clădiri publice. Alte biserici au fost mutate sau ascunse complet privirii de noile clădiri. Cea mai notorie și mai puțin justificabilă demolare a fost însă aceea a ansamblului Mănăstirii Văcărești (secolul XVIII), situat în periferiile Capitalei. Aici urma a se face loc construcției unui Palat al Justiției, niciodată început.
Câteva studii de caz asupra demolării unor alte centre urbane cu vădit specific tradițional arată cât de profunde au fost rănile demolărilor și în provincie.
