„De la Stettin la Marea Baltică, până la Triest la Marea Adriatică, o Cortină de Fier a coborât asupra continentului”.
Cu această frază a fost definit unul din cele mai devastatoare fenomene ale istoriei contemporane. RAZBOIUL RECE a ocupat cu insuportabila sa tensiune jumătate din secolul XX, cel în care s-au petrecut două războaie mondiale, scăldate în sângele câtorva milioane de oameni. Unii l-au numit chiar „al treilea război mondial”. Pentru că, deși nici o declarație de război n-a mai fost dată, alte milioane de locuitori au murit în războaie locale, în masacre organizate, în închisori și lagăre de muncă forțată. Încă din 1945, două treimi din teritoriul Europei se aflau sub control sovietic. În Asia, acoperită ea însăși de coloșii chinez și sovietic, ca și în Africa, multe din țările numite la un moment dat „din lumea a treia” au fost ele însele înghițite de comunism.
În 1979, colonialismul sovietic și-a atins însă apogeul prin încercarea de ocupare a Afganistanului. Dar, ca și cum un arc ar fi fost rupt, tot dezechilibrul acesta abuziv, cu care lumea deja se obișnuise, a fost răsturnat în anii ‘80. Soluția depășirii crizei, care măcina omenirea începând cu ultima zi de război, a apărut în 1989.
Deși mai există țări în care demagogia și chiar demența conducătorilor amenință omenirea cu distrugerea, aceasta este destul de matură încât să nu se lase împleticită din nou între frânghiile sleite ale războiului de frontieră.
Toate cuvintele sunt uzate. Dar faptele vorbesc de la sine.
Marea expoziție, cuprinzând 57 panouri, a fost realizată, ca și toate celelalte din muzeu, de Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului. Spre deosebire de celelalte, a făcut însă parte din proiectul internațional “History after the Fall”, având sprijinul financiar al programului “Culture 2000” al Comisiei Europene. În anii 2005-2007, varianta engleză a expoziției a fost vernisată la Dresda (Institutul “Hannah Arendt”), Budapesta (Open Society Archives), Praga (Institutul de Istorie Contemporană) și Varșovia (“Casa Întâlnirilor cu Istoria”). Variante românești și franceze ale expoziției au fost prezentate în România la București (Muzeul Național de Istorie), Iași (Muzeul Unirii), Cluj (Biblioteca Academiei) și în alte orașe. Din anul 2007 expoziția a fost integrată în muzeu, prezentând cadrul mondial în care s-a desfășurat istoria analizată în celelalte săli.
În 1979, colonialismul sovietic și-a atins însă apogeul prin încercarea de ocupare a Afganistanului. Dar, ca și cum un arc ar fi fost rupt, tot dezechilibrul acesta abuziv, cu care lumea deja se obișnuise, a fost răsturnat în anii ‘80. Soluția depășirii crizei, care măcina omenirea începând cu ultima zi de război, a apărut în 1989.
Deși mai există țări în care demagogia și chiar demența conducătorilor amenință omenirea cu distrugerea, aceasta este destul de matură încât să nu se lase împleticită din nou între frânghiile sleite ale războiului de frontieră.
Toate cuvintele sunt uzate. Dar faptele vorbesc de la sine.
Marea expoziție, cuprinzând 57 panouri, a fost realizată, ca și toate celelalte din muzeu, de Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului. Spre deosebire de celelalte, a făcut însă parte din proiectul internațional “History after the Fall”, având sprijinul financiar al programului “Culture 2000” al Comisiei Europene. În anii 2005-2007, varianta engleză a expoziției a fost vernisată la Dresda (Institutul “Hannah Arendt”), Budapesta (Open Society Archives), Praga (Institutul de Istorie Contemporană) și Varșovia (“Casa Întâlnirilor cu Istoria”). Variante românești și franceze ale expoziției au fost prezentate în România la București (Muzeul Național de Istorie), Iași (Muzeul Unirii), Cluj (Biblioteca Academiei) și în alte orașe. Din anul 2007 expoziția a fost integrată în muzeu, prezentând cadrul mondial în care s-a desfășurat istoria analizată în celelalte săli.
