Flavia Andra Bârsan-Iosif, Liceul “Mircea Vulcănescu”, Bucureşti:
“Am fost la Şcoala de Vară de la Sighet şi acum un an şi acum doi ani, deci se poate spune că sunt veterana. Îmi place să vin la Sighet pentru lucrurile noi pe care le învăţ, vreau să ştiu istoria ţării mele, mă interesează să aflu cât au suferit semenii mei. Ştiam câte ceva, dar erau lucruri generale. Aici am aflat cât au avut de suferit oamenii închişi şi cei deportaţi. Comunismul a furat cel mai de preţ lucru al unei persoane, aceasta fiind demnitatea. Mi se pare formidabil ce fac Fundaţia Academia Civica şi Fundaţia Konrad Adenauer, pentru că în felul acesta învăţăm despre istoria ţării noastre. Este adevărat că nu avem dreptul să uităm, chiar dacă este omeneşte să uităm, trebuie să ştim cât rău ne-a făcut comunismul, ca să nu mai repetăm şi noi aceleaşi greşeli”.
Adrian Georgescu, Ploieşti:
“La aproape 17 ani de la prăbuşirea comunismului în românia, fata în faţă cu valorile şi dezideratele democratice, cunoaşterea trecutului reprezintă o necesitate şi totodată o datorie pentru generaţiile succesoare, a căror formare a pornit şi se va finaliza în libertate. Şcoala Memoriei, aşa cum este supranumita Şcoala de Vară de la Sighet, a constituit şi la cea de-a noua ediţie a sa, un mediu perfect, în care o serie de personalităţi, din ţară şi din străinătate, au reuşit să transmită o stare, mai presus de toate, o atitudine specifică omului lliber, apărător fervent al libertăţii sale. Iar alături de acestea, o analiză foarte complexă a comunismului şi a tuturor extremismelor”.
Corina Ciobanu, clasa a VIII-a, Slatina:
“Am hotărât să vin la această Şcoala de Vară de la Sighet deoarece mama îmi povestea evenimente petrecute în comunism. Familia mea a păţit lucruri foarte grele. Bunicii mei find cadre didactice şi având foarte mulţi copii la facultate o duceau foarte greu. Bunica mea a trebuit să lucreze într-un aprozar, însă acolo nu îi era deloc bine. A lucrat şi aici pentru că salariile erau foarte mici şi nu se puteau descurca, nu le ajungeau pentru mâncare şi rechizitele copiilor. Pentru că era anticomunist, bunicul meu a ispăşit ani grei de închisoare. Unchiul mamei, “Boieru Milcoveanu”, la fel. A fost închis numai pentru că se numea Milcoveanu. Nu îmi explic cum este posibil ca, după asemenea vremuri să mai existe persoane care regreta evenimentele din trecut”.
Dan Nicu, Liceul român-Englez “IoFn Creanga”, din Chişinău:
Pentru mine, ca basarabean, Şcoala de Vară de la Sighet reprezintă o mare şansă. Este vorba de posibilitatea de a cunoaşte “pe viu” crimele sistemului totalitar comunist în românia şi de a compara natura şi amploarea acestora cu represiunile din acea parte a româniei care se numea Basarabia, în prezent Republica Moldova. Cred că Şcoala de Vară contribuie la formarea unei noi societăţi civile, prin faptul că educa tinerii participanţi cu un adevărat simt civic, evocândgreselile trecutului pentru că ele să nu se mai repete în viitor”.
Antonela Pană, Câmpulung Muscel:
“Deşi numele nu o arata, fac parte din familia Arnăuţoiu. Mama mea, Laurentia, alături de fratele ei Toma, sunt copiii lui Anton, frate cu Toma, Petre, Elena şi Nelut, copiii învăţătorilor Iancu şi Laurentia Arnăuţoiu. Mică fiind, nu am realizat ce înseamnă de fapt numele Arnăuţoiu, familia din care fac parte şi nu am realizat mai ales curajul lor de a lupta împotriva acestui “mare rău” – comunismul. şi pentru a înţelege toate acestea întâi e nevoie să cunosc “răul”. şi pare că oricât ai cerceta şi câţi nu este de ajuns. Dacă pentru mulţi tineri comunismul este echivalent doar cu o “lipsa”, noi, elevii Şcolii de Vară Sighet, ştim că “lipsa” este cel mai mic rău al comunismului. Nu trăim doar în prezent, ne interesăm de trecut tocmai pentru a nu-l repeta. şi mărturiile conferenţiarilor de aici, de la Sighet, nu cer a fi spuse de două ori pentru a ne întipări fiecare crimă a comunismului
Poţi doar să te cutremuri şi să te înclini, aşa cum o faci şi cândpasesti în Memorial, acolo pe unde probabil a fost târât Brătianu sau Maniu”.
Olga Cojocaru, Republica Moldova, absolventă a Colegiului National “C. Negruzzi” din Iaşi:
“Şcoala încearcă lucid şi raţional o reabilitare a faptului consumat într-o altă formula, reverberat până în semnificanţii ultimi. Aici interacţionează un precept modificat cu un trecut neconvenabil, dar semnificativ. în baza unui discurs istoric avizat, adresat unui public naiv, inocent, protejat de asemenea cataclisme sociale. Istoria a devenit un spaţiu compensatoriu, în care se regăsesc toate justificările, argmentele, chiar şi consolările necesare. Măcar la nivelul (prezumtiv) de interpretare şi chestionare a faptul istoric ne putem atenua nemulţumirile cu privire la trecut. Nu se cere socoteală nimănui şi nici nu sunt blamate anumite conjuncturi nefavorabile, ci doar se discuta deschis şi afectuos, se problematizează şanse şi se compara. Comunismul este o idee uto pica generalizată, extinsă la nivelul întregii societăţi, cu efecte dezastruoase, însă minimalizata. Atât românia cât şi Basarabia au trăit comunismul în formula lui specifică. Paradoxal şi ironic însă la noi se perpetuează aceasta “nepotrivire socio-politica”. Prin urmare, prezenta basarabenilor la Sighet este mărturia vie/fizică a posesiei aceluiaşi (tip de) trecut şi probează efortul organizatorilor de a aduce împreună grupuri care fac parte din aceeaşi comunitate”.
Ana-Maria Enache, Colegul National “Mihai Viteazu”, Bucureşti:
“Faptul că mă aflu aici pe mine personal mă face să mă simt puternică. Sunt înconjurată de aceşti tineri, de vârsta apropiată de a mea… nimeni nu i-a obligat să vină aici; de fapt, noi toţi am luptat, am muncit pentru a avea ocazia să ne găsim aici. Îmi dau seama că peste 5-10-20 de ani noi vom fi cei care vom alcătui societatea civilă. Sunt conştientă de faptul că această Şcoala contribuie în mod categoric la formarea noastră ca persoane, ca oameni. Nu este posibil să fi venit în acest loc şi să nu fi simţit apoi în ce măsură această experienţă te-a îmbogăţit”.
Ioana Bidilica-Vasilache, Ploieşti:
“Pentru mine acesta este al patrulea an la Şcoala de Vară şi ceea ce am realizat anul acesta e că, independent de voinţa mea, mi-a lăsat în fiecare an o altă impresie. Dacă în primii doi ani mă lăsam copleşită de emoţii pe fondul atât al celor auzite în familie cât şi al celor auzite aici, anul trecut şi anul acesta (poate m-am mai maturizat), starea mea de spirit era între acasă şi încercarea de a gândi conştient şi responsabil pentru viitor ce a însemnat fenomenul comunist. Este important pentru cei “mici”, care ne vor înlocui pe cei de-a XII-a la anul, că, deşi ei toţi sunt născuţi după Revoluţie, viaţa lor este o consecinţă directă a ultimilor 50 de ani de represiune, respectiv tranziţie”.
Cristina Gioroc, Liceul “B. P. Haşdeu”, Buzău:
“Întâlnirea în acest loc înalt al amintirii permite o lumânare, o mai bună cunoaştere a mecanismelor care au dus la tragedia neamului românesc, comunismul, ca şi modalităţile de înfrângere a sistemului, dar din păcate nu şi a mentalităţilor, care vor mai dăinui peste neamul românesc. Exact acest lucru se încearcă aici: eradicarea nostalgiei comunismului şi crearea unei reale conştiinţe de neam”.
Un articol de Adrian Bucurescu
Aldine, 5 august 2006