(n. 20 ianuarie 1910, Câmpul lui Neag/Hunedoara – d. 9 mai 1978, București)
Preot greco-catolic, călugăr augustinian-asumpţionist, paroh la Blaj (aprilie 1947), hirotonit în 1941, a intrat în Ordinul Călugărilor Augustin-Asumpționiști în 1933, călugăr novice la Beiuș (1929).
A fost arestat în 28 octombrie 1948 la Blaj. Reţinut la mănăstirile Neamţ şi Căldăruşani, în 24 mai 1950 a fost transferat la Penitenciarul Sighet.
Prin Decizia M.A.I. nr. 64 din 30 ianaurie 1952 a fost condamnat administrativ la o pedeapsă de 12 luni. În 20 martie 1955 a fost transferat la Penitenciarul Codlea şi anchetat la sediul Securităţii din Braşov. A fost eliberat la 23 iulie 1955.
După trei săptămâni petrecute în comuna natală la fratele său, refuzând să devină preot ortodox la Craiova, s-a stabilit la sora sa în Bucureşti, angajându-se muncitor pe un şantier de construcţii. În primăvara anului 1956 a trecut la ritul romano-catolic, fiind primit de părintele François van der Jonckheyd la Biserica „Sfântul Vincenţiu” din Bucureşti. În cursul aceluiaşi an a fost numit superior al Congregaţiei Asumpţioniste, aflată în clandestinitate.
În 15 februarie 1957 a fost rearestat, acuzat de „trădare de patrie şi abuz de putere spirituală” şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti prin Sentinţa nr. 215 din 29 octombrie 1957 la 10 ani muncă silnică. A trecut prin penitenciarele: Timişoara, Jilava (9 iulie 1958), Gherla (18 iulie 1958), Jilava (7 noiembrie 1958), Piteşti (17 noiembrie 1958), Oradea (18 martie 1959), Piteşti (7 mai 1959), Jilava, Piteşti (17 aprilie 1960), Dej (6 mai 1960). La 18 ianuarie 1963 a fost transferat în Penitenciarul Gherla, iar în 30 iulie 1964, pus în libertate pe baza Decretului nr. 411/964. A reintrat imediat în atenta supraveghere a Securității pînă la mortea sa.
