(2 septembrie 1917, Odessa-20 aprilie 1958, închisoarea spital Văcărești)
funcționară
Surorile Arlette și France au fost arestate în iunie 1950. Acuzate de ”înaltă trădare”, au fost condamnate la 20 de ani, respectiv 25 de ani muncă silnică.
Grav bolnavă, France a murit în Spitalul-penitenciar Văcăreşti, în urma unei intervenţii chirurgicale, la 20 aprilie 1958.
”Noi nici n-am putut pătrunde la proces. Dar totuși această avocată a venit la noi acasă și ne-a spus că ea a apărat-o din oficiu pe Arlette, că toată povestea cu procesul a fost o înscenare. (…) Ea a fost arestată de la noi din casă. Ni s-a făcut o percheziție masivă, n-au ridicat decât niște obiecte de-ale ei personale, ne-au dat voie să-i dăm un rând de lenjerie. (…) Despre proces ne-a anunțat această avocată numită din oficiu, care și-a riscat și cariera venind să ne spună, dar a zis: „Nu veniți la proces că nu se poate, fiindcă se face cu ușile închise și e secret”. Noi am încercat totuși la literă. Pe ziua de 10 era litera „c”. Și-am făcut vreo patru pachete și le-am trimis la direcția penitenciarului. Au venit înapoi. Și-a avut un singur vorbitor la care s-a dus sora mea Doina. N-au primit-o, deși era cu același nume, și-au spus că trebuie să vină cineva din familia ei, „de sânge, de sânge”. Atunci a mers sora lor, singura care era liberă. (…) Ea a mers la închisoare cu pachetul și i-a spus că, având în vedere că are condamnare cu 25 de ani, nu are dreptul la pachet. Și n-a primit nici un pachet, niciodată.
fragment dintr-un interviu cu Flavia Bălescu-Coposu, realizat de Adriana Perşa, la 16 noiembrie 1998, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 933
Acolo, la Văcăreşti, am văzut-o pe sora lui Arlette, pe cumnata lui Coposu. Cum m-o dus pe mine cu targa, ăsta, miliţianul ăl bun, mi-o aranjat aşa să fie: când trec eu, că mă ducea la dreptul comun, mă ducea cu targa, să deschid atunci uşa să o văd pe France, pe sora lui Arlette Coposu. …Slabăăă! Parcă ar fi fost moartă de ani de zile, săraca. Apăi, în curând o şi murit.
fragment din interviul cu Valeria Moldovan, realizat de Aurora Sasu, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 1294