F
iind invitat aproape în fiecare an la Sighet, pot spune că de-acum aproape că fac parte din familie. Vreau să vă spun foarte simplu în ce manieră, de fiecare dată când vin la Sighet, abordez acest loc absolut unic în Europa, poate chiar în lume, cu umilință și cu recunoștință.
Cu umilință, pentru că acest loc este, înainte de toate, îmbibat de suferință. Eu mă antrenez de fiecare dată când vin aici: am obiceiul de a intra într-o celulă neagră și de a rămâne acolo câteva minute pentru a încerca să mă impregnez de suferința care a copleșit ființele care au fost încarcerate în acel loc. Ies de acolo de fiecare dată epuizat. Și nu am stat decât câteva minute! Îmi imaginez ce au suportat cei care au stat acolo zile întregi. Deci întotdeauna merg cu umilință în acel loc de suferință și nu-i uit niciodată pe cei care au suferit acolo.
Vin la Sighet și cu recunoștință – pentru că acest Memorial este un loc al memoriei europene, și, bineînțeles, în primul rând pentru România.
Și, de asemenea, este un loc al viitorului. Pentru că asemenea lucruri s-au petrecut în toate țările totalitare, fără excepție, istoricii trebuie să rescrie istoria propriilor țări pentru a le pregăti viitorul fiecăreia într-o manieră proprie. Deci, istoria este de o importanță capitală pentru pregătirea viitorului. În acest loc al viitorului care este Memorialul de la Sighet, se pregătește România Europei, pentru că, după cum se spune, oricine se apleacă asupra propriei istorii, se ocupă și de viitor. Viitorul României este astăzi Europa. Suntem de acord că astăzi există o construcție europeană care-i permite mai mult României să rupă ceea ce o mai ține încă legată de comunism: legături politice (pe care le știți, nu mai insist asupra lor) și legături economice (le știți și pe acestea, nu mai insist nici aici). Deci și această țară mai are încă, din nefericire, ca și alte țări din Europa de est, unele legături cu comunismul. Dar cred că Europa este șansa lor pentru ruperea acestor legături. Nu mă gândesc la asta ca la o reușită sigură, dar este o șansă. Deci, acest loc al speranței este foarte important pentru mine.
Deci, de fiecare dată vin la Sighet cu recunoștință, pentru că munca depusă aici este absolut vitală, aș spune, pentru conștiința lumii. Pentru că acest Memorial este un loc unic, sau în orice caz este cel mai dezvoltat dintre toate locurile (pentru că mai există și altele) de memorie a comunismului din lumea europeană, cel mai cuprinzător.
Deci, trezirea conștiinței lumii este viitorul vostru. Timp de 20 de ani, voi ați muncit pentru trezirea conștiinței Europei, dar cred că acum viitorul vostru – și sper că vom fi alături de voi cu forțele noastre și în viitor – este să continuați această muncă și în conștiința lumii, pentru că, așa cum știți, comunismul nu s-a limitat la Cortina de Fier, la Uniunea Sovietică, ci, din nefericire, a atins și alte țări: Cuba, țări asiatice etc. Și dacă Memorialul este un loc unic în care comunismul poate fi înțeles cu adevărat, datoria sa astăzi, după părerea mea, este de a lărgi acest proces de conștientizare la o reflecție generală asupra comunismului. Este o muncă de foarte lungă durată, dar totodată una exaltantă, formidabilă, extrem de importantă.
din Școala Memoriei 2013, editor Traian Călin Uba, Fundația Academia Civică, 2014
Thierry Wolton, jurnalist la Libération (1975-1979) și Le Point (1982-1987), a devenit pe parcurs unul dintre acei ziariști care, în timp, s-au adăugat istoricilor și eseiștilor francezi preocupați de problema comunismului și a metodelor sale de subversiune. Wolton s-a remarcat prin lucrările sale de referinţă privind influenţa sovietică în Occident, fiind autorul a peste douăzeci de lucrări consacrate relaţiilor internaţionale, istoriei ţărilor comuniste şi politicii franceze (la editura Fundației Academia Civică fiind publicată versiunea română a cărții sale Roșu-Brun. Răul secolului ). În 2015, la editura Grasset au apărut primele două volume (Călăii, Victimele) din O istorie mondială a comunismului, remarcabilă radiografie a regimurilor comuniste, rezultatul a peste 10 ani de cercetare. Cel de-al treilea volum (Complicii) al trilogiei a fost publicat în octombrie 2017.
