n. 1 ianuarie 1889, Avrig Sibiu – m. 27 iulie 1959, închisoarea Jilava
diplomat, militant pentru unirea Transilvaniei cu România, membru al delegației române la tratativele de pace de la Paris din 1919, ambasador în Albania, Bulgaria, Țările Baltice, Turcia, Olanda, secretar general al Ministerului Afacerilor Externe, membru al delegației României la Conferința de Pace de la Paris (1946)
Arestat în aprilie 1948, este condamnat de Tribunalul Militar Constanța la 3 ani temniță grea pentru infracțiunea de ”trecere frauduloasă a frontierei”. Încarcerat la Văcărești și Aiud, este adus în august 1951 la sediul Securității din Calea Rahovei pentru anchete.
Prin decizia 318/1951 a MAI este ”condamnat administrativ” la 24 de luni, motivul fiind ”fost mistru în Ministerul de Externe şi ministru în Bulgaria, Letonia, Lituania, Turcia, Olanda”. Pedeapsa este majorată cu 12 luni, prin decizia nr. 543/1953. Trece prin închisorile Pitești, Peninsula, Jilava, Poarta Albă.
Prin sentința nr. 1313/1958 a Tribunalului Militar București este condamant la 10 ani închisoare corecțională pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Închis la Jilava, moare la 27 iulie 1959.
”Vasile Stoica s-a stins cu zile, la Jilava, septuagenar, însă plin de idei şi de proiecte. A făcut o infecţie la picior, din cauza unei rosături de zeghe, n-a primit asistenţa necesară şi a murit în infirmeria închisorii. Nu am văzut însă la el niciun gest de incriminare, niciun gând vindicativ. Omul înţelegea că lucrurile s-au schimbat, că trebuie să reziste cât mai demn, el şi familia lui.”
Fragment dintr-un interviu cu Alexandru Zub realizat de Ioana Boca, 2002 (Arhiva de Istorie Orală a Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului) și publicat în Alexandru Zub la Sighet, editori Andrea Dobeș şi Ioana Boca, cuvânt înainte de Romulus Rusan, colecţia Istorie Orală, Fundaţia Academia Civică, 2012
citește și
Misiunea Ethridge în România. Întâlnirea cu Basile Stoica, secretar general în Ministerul de Externe
