(27 noiembrie 1884, comuna Pârscov, judeţul Buzău – 26 aprilie 1963, București)
medic (supranumit “doctorul fără de arginţi”) şi important poet, prozator şi dramaturg
Medic în Bucureşti, are o susţinută activitate literară, fiind și director al programului literar Radio
În1946 este epurat de la Radio (adresa de destituire o primeşte în 1948) şi cărţile îi sunt scoase din biblioteci
Între 1947-1951 scrie pentru sertar povestirile fantastice („Capul de zimbru”, „Limanul”, „Şarpele Aliodor”, „În mijlocul lupilor”, „Căprioara din vis”, „Pescarul Amin”, „Moarte amânată” etc.), romanul „Zahei Orbul” şi poemele religioase publicate postum în volumul „Clepsidra” şi „Călătorie spre locul inimii”
După 1950 participă la întâlnirile grupului „Rugul aprins” de la Mănăstirea Antim
Din decembrie 1954 începe să scrie „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare” pe care le încheie în 12 iulie 1958
Este arestat la 4 august 1958 şi condamnat, la 8 noiembrie 1958 în procesul Rugului Aprins, la 5 ani de închisoare pentru “uneltire contra ordinii statului”.
Închis la Jilava și Aiud. Este eliberat în 28 aprilie 1962.
Moare, un an mai târziu, la 26 aprilie 1963.
La 15 februarie 1968 are loc rejudecarea procesului şi reabilitarea.
Postum sunt publicate volumele „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare” (1964), două volume de „Povestiri” (1966) şi „Zahei Orbul” (1964).
