n. 7 septembrie 1921, în comuna Zagon, judeţul Trei Scaune
funcţionar, căsătorit cu Maria Lupşa, cu care avea doi copii
Lider al organizaţiei anticomuniste „Vlad Ţepeş II”, 1949-1950
Prin sentinţa nr. 694/25 iunie 1951 a Tribunalului Militar Galaţi a fost condamnat în contumacie la moarte.
Timp de 4 ani a stat ascuns la un cioban, Iosif Ţapu din Rucăr. S-a predat Securităţii la 27 noiembrie 1955.
A refuzat să facă recurs la sentinţa Tribunalului Miltiar Galaţi din 1951.
A fost executat în 3 decembrie 1956, în penitenciarul Iaşi.
Soţia sa, Maria Lupşa (n. 14.09.1922) a fost arestată în august 1950 şi condamnată în 1951 la 4 ani închisoare pentru “uneltire contra ordinii sociale”, în fapt pentru nedenunţarea soţului. Avea să fie eliberată în august 1954.
Cei doi copii ai familiei Lupşa au fost despărţiţi de părinţii lor, fiind crescuţi de rude sau cunoscuţi. Fiul lui Victor Lupşa, Ion avea să aibă confirmarea morţii tatălui său abia după 1989.
Multe din rudele lui Victor Lupşa au fost anchetate în încercarea Securităţii de a obţine informaţii utile pentru capturarea lui Victor Lupşa.
Mama sa, Maria Lupşa, a fost arestată şi condmnată la 1 an de închisoare pentru “omisiune de denunţ”
Fraţii săi, Nicolae şi Gheorghe au fost şi ei arestaţi.
Gheorghe Lupşa (n. 15.10.1905), muncitor forestier, a fost arestat la 7 august 1950 şi condamnat la 3 ani închisoare pentru “uneltire contra ordinii sociale”. Avea să fie eliberat la 8 august 1953.
Nicolae Lupşa (17.11.1916), ţăran, a fost arestat la 10 august 1950 şi condamnat la 3 ani închisoare pentru “uneltire contra ordinii sociale”. Avea să fie eliberat la 14 august 1953. Soţia sa, Elisabeta (n. 15.03.1921) a fost şi ea arestată în august 1950, fiind eliberată un an mai târziu.
Şi fraţii Mariei Lupşa au fost arestaţi, acuzaţi că nu şi-au denunţat cumnatul
Virgil Neagoe (n. 11.09.1916), cizmar din Sita Buzăului, a fost arestat în 1951 şi condamnat la 8 ani închisoare pentru “uneltire contra ordinii sociale”. În fişa sa de încarcerare, la “descrierea infracţiunii”se notează: “a ştiut de un cumnat şi nu l-a denunţat”. A murit la 29 octombrie 1951 în colonia de muncă Peninsula.
Silvestru Neagoe (n. 8.10.1920), muncitor din Sita Buzăului, arestat în septembrie 1950 şi ţinut în închisoarea Stalin până în august 1951.
Gheorghe Neagoe (n. 29.05.1912), croitor la Braşov, arestat în septembrie 1950 şi şi ţinut în închisoarea Stalin până în august 1951.
***
Organizaţia „Vlad Ţepeş II”
În 1949 în depresiunea Vrancei s-a constituit una dintre cele mai extinse organizaţii din rezistenţa anticomunistă. Iniţiatorul organizaţiei a fost Victor Lupşa, supranumit „Colonelul” de către ţăranii din Vrancea, secondat de Gheorghe Cornelia zis Szarvas, ambii originari din comuna Zagon, judeţul Trei Scaune (astăzi Covasna). Organizaţia a găsit un mediu propice de constituire, datorită nemulţumirilor manifestate de vrânceni, cărora regimul comunist le confiscase munţii şi pădurile.
„Vlad Ţepeş II” a avut aderenţi în diferite comune ale Vrancei: Nereju, Herăstrău, Nistoreşti, Păuleşti, Tulnici, Soveja, Spineşti, Bârseşti, Valea Sării, Colacu, Vidra, Tichiriş, Andreiaşu de Jos, Paltin şi Vidra, Burca, Năruja şi Lepşa. De asemenea, au existat membri în câteva localităţi cu populaţie românească din judeţul Trei Scaune: Zăbrătău, Crasna, Zagon, Zăbala, Sita Buzăului, Covasna şi Barcani, precum şi în comune din judeţul Râmnicu Sărat: Neculele, Poeniţa şi Dumitreşti.
Pentru a mobiliza cât mai mulţi localnici, Lupşa a insistat foarte mult pe ideea susţinerii organizaţiei de către americani, pe faptul că războiul dintre cele două blocuri politico-militare rivale din Europa avea să izbucnească în vara anului 1950.
Planul realizat de Lupşa prevedea ca în noaptea de 23/24 iulie 1950 să izbucnească insurecţia, membrii organizaţiei urmând să preia controlul localităţilor, iar ulterior coloanele să se îndrepte spre Focşani. În noaptea prevăzută nu s-a trecut la acţiune decât la Bârseşti, unde s-a tras clopotul de la biserica satului, au fost arestaţi miliţienii, activiştii PMR şi UTM, au fost ocupate sediile consiliului popular, miliţiei şi poştei), deşi au existat întruniri şi în alte localităţi.
Intervenţia autorităţilor a fost rapidă, dură şi eficientă. Au fost înregistrate mai multe execuţii sumare (Ilie şi Toader Posmagiu, tată şi fiu, din Bârseşti, Radu Hurjui, din Nereju), sute de persoane au fost arestate, familiile fugarilor au fost maltratate pentru a-i determina pe cei dintâi să se predea, multora le-au fost confiscate bunurile de strictă necesitate. La sfârşitul anului 1950 întreaga zonă a Curburii Carpaţilor era pacificată.
Prin anchetele dure ale Securităţii din Focşani, Galaţi sau Braşov au trecut nenumăraţi localnici, iar 308 persoane au fost judecate în 18 loturi de către Tribunalele Militare Galaţi şi Braşov, între iunie şi noiembrie 1951. S-au pronunţat pedepse grele, inclusiv mai multe condamnări la moarte, aduse la îndeplinire (Constantin şi Victor Manoliu, tată şi fiu, Vasile Cojocaru, toţi trei din Bârseşti, locotenent-colonelul Ion Strâmbei, din Râmnicu-Sărat, Gheorghiţă Bălan, din Soveja).
(informaţiile despre organizaţia Vlad Ţepeş II au fost extrase din materialul documentar realizat de istoricul Dorin Dobrincu pentru Memorialul Sighet.Sala Rezistenţa anticomunistă din munţi )
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie
© CISAC
