(n. 21 ianuarie 1900, Viziru/Brăila – d. 20 iunie 1962, Bucureşti)
Istoric, fondator şi director al Institutului de Studii şi Cercetări Balcanice (1938-1947), fruntaş al Partidului Naţional Liberal, , subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale în guvernele Sănătescu şi Rădescu. (noiembrie 1944 – martie 1945).
Arestat în noaptea de 5/6 mai 1950, fiind inclus în ”lotul demnitarilor”.
Încarcearat la Sighet – unitatea de muncă „colonia Dunărea”, abia în 1951, printr-o decizie a Ministerului de Interne, este ”condamnat administrativ” inițial pentru o perioadă de 24 luni, pedeapsa fiindu-i majorată cu încă 60 luni, la 6 august 1953, conform Deciziei M.A.I. numărul 559/1953.
La începutul lunii iulie 1955 Victor Papacostea a fost transferat del a Sighet în arestul M.A.I. din Bucureşti. Într-un raport al Securității din 31 iulie 1955 se specifica: ,,Din cercetările făcute şi verificările întreprinse, nu rezultă că Papacostea Victor s-ar face vinovat de fapte ce ar atrage după sine o răspundere penală. Nu a deţinut nicio funcţie de răspundere în statul burghezo-moşieresc prin care să fi putut desfăşura o activitate intensă împotriva clasei muncitoare”. A fost eliberat în 17 septembrie 1955.
Arestat din nou, la 25 decembrie 1957, a fost anchetat sub învinuirea de “crimă de uneltire contra ordinei sociale” fiind acuzat că „împreună cu alţi fruntaşi liberali s-au constituit într-un grup clandestin ce a avut drept scop reorganizarea fostului P.N.L. în vederea preluării puterii de către acest partid”. Nestabilindu-se fapte justiţiabile în sarcina sa”, a fost eliberat la 29 mai 1958.
A murit la 20 iunie 1962, în urma unei hemoragii cerebrale.
