(n. 1 mai 1886, Straja/Alba – d. 31 octombrie 1957, Bucureşti)
Studii teologice la Blaj şi Viena, profesor la Seminarul Teologic din Blaj (1911–1920), director al Arhivelor Statului din Cluj (1920–1922), director general în cadrul Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor şi în cel al Afacerilor Străine (1922–1948). Între anii 1946- 1947 a fost membru în delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris. Ierarh al Bisericii Greco-Catolice, mai întâi vicar general, apoi vicar general mitropolitan pentru credincioşii uniţi din Vechiul Regat.
A fost arestat la 6 decembrie 1949, învinuit că oficia slujbe clandestine în rit greco-catolic . Încarcerat la Jilava, la 6 iulie 1950 a fost transferat la Penitenciarul Sighet cu menţiunea „a se încarcera împreună cu preoţii”. Părintele Alexandru Raţiu îl descria în memoriile sale drept „jovial, optimist, sănătos şi foarte erudit”. La 12 iulie 1950 a sosit la Penitenciarul Sighet de la Jilava un colet poştal conţinând „obiectele de valoare a deţinutului Pâclişan Zenovie, ceas mână Longines şi una verighetă”.
Într-un referat din 6 martie 1952, locotenentul de securitate Gheorghe Enoiu propunea „să fie adus la D.G.S.S., să fie cercetat şi apoi să i se întocmească acte de trimitere în Justiţie”. La 14 aprilie 1952, locotenentul Gheorghe Enoiu a finalizat cercetările, propunând trimiterea în justiţie pentru „favorizare de infractor şi omisiune de denunţ”. Prin Sentinţa nr. 142 din 22 octombrie 1952 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti a fost condamnat la 6 ani închisoare corecţională, 5 ani degradare civică, 200 lei amendă, confiscarea averii personale şi 200 lei cheltuieli de judecată pentru delictul de „uneltire contra ordinei sociale”. Eliberat în 1953.
În 12 iunie 1956, conducerea Direcţiei a III-a a aprobat deschiderea dosarului de urmărire individuală nr. 626, fiind suspectat de „legături cu străinătatea”. În 18 aprilie 1957 a fost rearestat, condamnat de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Bucureşti, prin Sentinţa nr. 215 din 24 octombrie 1957, la 12 ani temniţă grea şi 6 ani degradare civică pentru „crima de înaltă trădare” şi la 8 ani închisoare corecţională, 5 ani interdicţie corecţională pentru „uneltire contra ordinei sociale”. La 26 octombrie 1957 a fost înaintat recursul, însă a decedat cinci zile mai târziu în arestul Ministerului de Interne. Avea 71 de ani.
