Foarte multi concetateni sunt reticenti in a mai discuta despre ororile comunismului, din perioada 1945-1989, aduse la inceput cu tancurile sovietice si, ulterior, “implementate” de catre structurile Securitatii si ale aparatului dictatorial de stat si de partid dejist-ceausiste. S-ar dori sa nu mai zgandarim ranile trecutului (deoarece tot nu mai foloseste la nimic), chiar daca mai sangereaza si s-au iertat faradelegile acelei epoci menite uitarii.Impotriva acestui tip de uitare s-au ridicat, in primul rand, membrii Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania (AFDPR) si apoi o serie de organisme civice si politic-guvernamentale, care au dus, pana la urma, la condamnarea oficiala a comunismului. Nu a fost si nu este destul, cu toate ca in presa scrisa si audiovizuala de la inceputul anilor ’90, si in cateva lucrari de istorie si memorialistica s-au pus in circulatie fapte oribile indurate de un intreg popor de-a lungul a aproape o jumatate de secol. Dintre toti, cel mai mult au avut de suferit “intemnitatii”, cei aproximativ doua milioane de detinuti politici, dintre care aproape trei sute de mii au pierit in cumplitele penitenciare, lagare de munca fortata, centre de deportare si surghiun, azile psihiatrice – majoritatea lor gasindu-si sfarsitul in gropi comune sau anonime, dupa asasinate si executii ale Securitatii, mai ales in urma luptelor cu partizanii din munti. Pentru a nu uita toate acestea, in urma cu 15 ani a inceput sa prinda contur proiectul transformarii uneia dintre cele mai cumplite inchisori din tara, cea de la Sighetu Marmatiei, un MEMORIAL al victimelor comunismului si al rezistentei, un adevarat muzeu VIU, prin ceea ce a devenit, dupa “inaugurarea” din 1997, un simbol al acestei lupte generale, prin actiuni si initiative de-a dreptul revolutionare: o expozitie permanenta, un grup statuar de Aurel Vlad – “Cortegiul Sacrificatilor”, amenajarea celulelor si indeosebi Scoala de Vara, transformata intr-o emblema de cunoastere a trecutului, pentru adolescentii si tinerii care afla aici ca MEMORIA poate fi invatata! “Memorialul de la Sighet, spunea Ana Blandiana, nu este o institutie de stat, ci o realizare a societatii civile din Romania si o dovada ca aceasta societate civila a reusit sa renasca”. Cartile editate de atunci pana azi sunt o dovada.Dupa ce in urma cu patru saptamani a avut loc vernisajul Expozitiei Memorialului (vezi ZIUA, 12.IX.08), tot la Galeria “Dialog”, a Primariei Secotului 2 din Capitala, s-a organizat lansarea noii colectii a Fundatiei Academia Civica, ORA DE ISTORIE, coordonata de scriitorul Romulus Rusan, si prezentarea volumului 10 al monumentalului Dictionar VICTIMELE TERORII COMUNISTE de Cicerone Ionitoiu, aparut la editura “Masina de Scris”, director Domnita Stefanescu. In fata unei sali arhipline, moderatorul Ruxandra Garofeanu, critic de arta si curatorul expozitiei, a initiat o dezbatere vie despre cele doua evenimente, protagonistii fiind invitati sa vorbeasca in cunostinta de cauza ce a insemnat efortul pentru punerea in pagina a suferintelor celor arestati, torturati, intemnitati si ucisi, pe intregul teritoriu al Romaniei “populare” si apoi “socialiste”. O munca de pionierat ce se vrea si trebuie continuata de catre acesti “eroi ai luptei cu amnezia”, cum i-a numit pe autori scriitorul si criticul literar Alex Stefanescu.Ora de istorie, fara recreatie, s-a prelungit peste doua ore, deoarece si din asistenta s-au pronuntat fosti detinuti politici sau urmasii lor, toti pledand pentru nevoia de a face cunoscute ororile acelei “iepoci”, mai ales in randul tinerei generatii, memoria trebuind sa fie mereu in atentia celor ce-i educa. Cum se poate face asta, daca acum istoria este materie optionala pentru bacalaureat, alaturi de sport, iar despre holocaustul rosu nu se preda mai nimic? Nu se stie, de exemplu, ca printre elitele societatii romanesti au cunoscut puscariile peste 400 de scriitori, in programul de distrugere a valorilor nationale din acea vreme! A uita ce a insemnat teroarea comunista este sinonim cu spectrul repetarii ei.P.S. Pentru organizarea expozitiei si a dezbaterii, Fundatia Academia Civica a apelat la mai multe institutii din Capitala, inclusiv muzeale, dar numai aici i s-a pus la dispozitie spatiul necesar. “Oare nu gasim in Bucuresti, intreba retoric inginerul constructor Nicolae Noica, fost ministru taranist, un spatiu de 500 m.p. pentru a cladi un mic sediu, unde sa fie expuse, in replica, piesele principale din Memorialul Sighet si sa se tina asemenea manifestari?”
de Valentin Hossu Longin
aparut in ziarul “Ziua”, 10 octombrie 2008, www.ziua.ro
